București, 2009

În 2009, când am ascultat și am fotografiat pentru prima oară live Jan Garbarek Group, la Sala Palatului, am fost atât de impresionat de percuționistul grupului, încât mi-am zis că ar fi fost mai nimerit să se numească Trilok Gurtu Group, cu Garbarek invitat special. Când i-am ascultat a doua oară, pe 7 iulie la Bucharest Jazz Festival, mi-am dat seama că Gurtu nu l-ar lua în trupa sa pe saxofonist. Garbareck are nevoie de indian și nu invers. Pe Garbarek îl ascult liniștit acasă, pe disc, însă în concert, sunetele sale prelungi, eterice, zburătăcind în lumi stratosferice ar fi mai degrabă plictisitoare fără aromele pământești, ritmurile sacadate ale lui Gurtu, fără invențiile sale geniale. Eu știam că în jazz, artiștii caută mereu noi formule, proiecte muzicale și am fost mirat să văd că scenografia, ”cortul” și reflectoarele ce delimitează spațiul muzicienilor, e același ca în urmă cu 9 ani și că muzica curge parcă la fel. Muzical, nu mi s-a părut munca unui grup sudat, cum sunase cu o seară înainte Lars Danielson Quartet, ci suma a patru instrumentiști ce au evadat deseori în lungi solouri. Între care unul fabulos al basistului Yuri Daniel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *