Iulian Ignat

Fotografie pe film, alb-negru

  • Acasa
Menu
  • Acasa

Portofoliu

  • Concerts
  • Romanian gypsy musicians
  • Dans
  • The city
  • Fe
Menu
  • Concerts
  • Romanian gypsy musicians
  • Dans
  • The city
  • Fe
  • Blog
  • Silent creatures photobook
  • Expozitii
  • Aparitii in presa
  • Contact
Menu
  • Blog
  • Silent creatures photobook
  • Expozitii
  • Aparitii in presa
  • Contact
Facebook

Iulian Ignat

Fotografie pe film, alb-negru

Menu
  • Acasa
  • Portofoliu
    • Concerts
    • Romanian gypsy musicians
    • Dans
    • The city
    • Fe
  • Blog
  • Silent creatures photobook
  • Expozitii
  • Aparitii in presa
  • Contact
Facebook

București, mai 2020

Eu am văzut șopârle și pisica albă, dar băiețeii pe care i-am întânit în seara asta mi-au povestit că-i plin de șerpi și odată au dat de un iepure mare. Se ascundeau într-o cazemată făcută din cartoane pe marginea drumului și când s-au prins că i-am văzut au strigat după mine. Voiau neapărat să-mi spună că nu sunt săraci, nu locuiesc acolo, doar se joacă cu cartoanele. Apoi au început să turuie, să-mi povestească. Fiecare mergea la altă școală, iar cel ce era la școala unde învățasem și eu mi-a spus că- foarte șmecheră, îi place. De ce? Pentru că profesorul de sport le dă o minge în pauze și-i lasă să se joace pe teren. Asta nu se întâmpla pe vremea mea. Un băiat subțire, tuns castron: Știți ce-mi place mie cel mai mult la școală? Să ies în pauze și să bat copiii. Iar al treilea, dolofanul grupulu, creț, cu ochi albaștri, tricoul și pantalonii pleznind pe e, buricul în afară, a sărit și el: Mie-mi place cel mai mult matematica!

PrevPostarea precedentaBucurești, ianuarie 2014
Postarea urmatoareBucurești, martie 2013Next

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • June 27, 2020
  • No Comments
Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on telegram
Telegram
Share on pocket
Pocket
Share on email
Email