Iulian Ignat photography

Suma

admin — Thu, 17 May 2012 20:39:59 +0000

Am nimerit adresa, într-o seară zgbribilută de februarie: o casă cu etaj, chiar peste drum de Sala Radio. Răzvan Suma se încălzea înainte de ultima repetiţie, cu publicul. Urma turnel naţional, în care avea să fie primul român ce interpreta, într-un concert legat, cele şase suite de violoncel scrise de J.S. Bach. Am făcut interviul şi m-am gândit apoi dacă să-mi pară rău pentru că nu mi-am luat aparatul cu mine sau nu. Camera era foarte interesantă, cu oglinzi ( s-a dovedit a funcţiona ca sală de lecţii de balet a soţiei lui Răzvan), însă în întuneric. A apărut, pe rând, şi publicul, vreo 10 prieteni ai lui Răzvan, şi am rămas şi eu la concertul de două ore, fără pauză. Peste o lună, am trecut strada la concertul oficial de la Sala Radio, şi mi-am împlinit, într-un fel, un soi de vis idiot pe care-l împărţeam, în pre-adolescenţă, cu prietenul Şerban. Ne gândeam noi atunci să mergem la Operă cu tractorul sau cu o maşină de gunoieri pe care să o parcăm la vedere şi să intrăm la o seară de gală îmbrăcaţi în concordanţă cu maşina. Eu mi-am parcat bicicleta şi am intrat cu vesta portocalie, reflectorizantă, de gunoier, de sub care se rotunjea rucsacul cu aparate. M-am aşezat la jumătatea sălii şi tot concertul, două ore şi un sfert, am tras fix trei cadre, atunci când violoncelul se auzea mai tare şi atenua zgomotul clickului. Asta chiar dacă proiecţiile din spatele lui Răzvan erau deseori tentante. Aveam dubii dacă mă voi plictisi, însă n-a fost cazul, experienţa a fost grozavă.

http://www.formula-as.ro/2012/1009/planete-culturale-30/violoncelistul-razvan-suma-provin-dintr-o-familie-in-care-toata-lumea-se-ocupa-de-muzica-14822

Văru Maftei mă ia cu dânsul la soundcheck

admin — Fri, 11 May 2012 08:13:49 +0000

Mai nou, nu mai merg la concerte, ci la probele de sunet, cum ar fi ieri în Club A la Timpuri Noi. L-am întrebat pe Dan cum se descurcă cu fumul şi mi-a zis că nasol, a doua zi după concert e varză cu gâtul. Acum, Dan Iliescu nu e tocmai o mimoză ca mine în ceea ce priveşte fumul de ţigară. Cu câteva zile în urmă îmi povestea cum la 12 ani îi învăţa pe băieţii mai mari să fumeze, plus figura cu ţigara băgată aprinsă în gură şi scoasă la fel, văzuse el într-un film franţuzesc cu Gerard Philippe. Mai aveam două întrebări pentru interviul lung cu el şi m-am bucurat şi de muzică, pe frânturi, ca la soundcheck. Nu era tocmai sunetul perfect, dar Dan a zis că oricum sună ca într-un studio de înregistrări faţă de primul lui concert în Club A, în 1981, când s-a urcat pe scenă şi nu auzea nimic. S-a repetat, printre altele, ”Victoria”, cu Grasu XXL invitat, şi “Văru Maftei”, cu Adrian Borţun, fostul lor basist, o piesă la care mi-ar fi plăcut să văd nebunia de la concert.

Deschide-ţi!

admin — Thu, 10 May 2012 12:21:25 +0000

În holul de la Preoteasa-Casa Studenţilor era o expoziţie cu fotografii din Bucovina, unele erau frumoase, însă în spatele sticlei căzuseră, erau strâmbe, într-o rână. La primul etaj, clubul era închis, în renovare. Uitasem cum se ajunge la sala de repetiţii Timpuri Noi, o iei de o “străduţă”, pe o scară din spate. Dan repeta cu cineva “Diri Diri”, am aşteptat să facă o pauză şi am intrat. Sala e cât un compartiment de tren, însă Dan mi-a spus că au intrat şi 11 oameni acolo, pe când repetau pentru “Unplugged”. Mi-a dat un blank cu “Deschide-ţi mintea”, noul disc pe care voiam să-l ascult înainte de a face un interviu mai amplu cu el. Avea să-mi spună atunci că a folosit nişte vibraţii pe care le ştia din meloterapie, nu ştiu dacă despre asta-i vorba sau pur şi simplu e un disc cu lipici, dar 10 zile numai asta mi-a sunat în cap. “Hitu”, “Împrumutu”, “Rambo”,”Cuiu”, piese grozave, cu totul altfel decât m-aş fi aşteptat. Cele mai noi piese Timpuri Noi, ce deschid dicul “Back In Bussiness” sunt foarte rock, aici e vorba de funky, raggae, sunete mult mai relaxate. Astă seară, de la 10, e concertul de lansare, la Club A. otografia e făcută la un concert din septembrie 2007.

Afişul

admin — Wed, 09 May 2012 06:02:32 +0000

O fotografie făcută în decembrie 2010 la Palatul Mogoşoaia. Beatrice nici nu cânta, nici nu făcea ca lupul, doar încerca să vadă dacă ies aburi.

Mărie cu pălărie

admin — Wed, 02 May 2012 09:08:40 +0000

Am invitat-o pe Maria la expoziţia de-o seară pe care am avut-o la Ateneu la sfârşitul lui noiembrie şi, cu o oră înainte de începere, ea era peste drum, la Bistro, încăpăţănindu-se să aştepte pe cineva care tot întârzia. Terminasem de aranjat fotografiile, ieşisem la aer, am văzut-o prin geam la o masă, m-am cocoţat pe un gărduleţ al Ateneului şi i-am dat un mesaj că sunt afară. Am văzut-o că iese, am mers spre ea, printr-o parcare, apoi am trecut fix pe lângă ea, nu am recunoscut-o, in tenişi, jeanşi, cu o geacă sport, arăta ca un puştan. Nu şi-a lăsat nimic la garderobă, în schimb a sărit în sus când a văzut că mi-am lăsat pălăria, aşa că m-am întors, am luat pălăria şi i-am lăsat-o ei pentru o seară. Pălăria lui tata, veche de vreo 30 de ani. Îmi petrecusem toată ziua acolo şi găsisem un holişor în care mi-ar fi plăcut să fac ceva fotografii, am mers împreună şi Maria l-a luat imediat în stăpânire. Pentru mine, e modelul perfect, e stăpână pe ea, şi ia totul ca pe o joacă, ceea ce şi este. În timp ce ne prosteam pe acolo, a venit un nene cu fes pe cap, care ne-a spus că el ştie cine e ea, dar că nu se cade să facem aşa ceva acolo. Mariei nu i-a convenit, dar eu i-am dat dreptate omului şi apoi m-a pufnit râsul când am văzut că pe uşa aflată la un metru de scena noastră stătea scris “director economic”.

Aşadar, La Mulţi ani, Mărie, pe oriunde -Miami, Los Angeles, New York- te-oi afla acum!

Verso

admin — Thu, 26 Apr 2012 23:07:51 +0000

Dacă am amintit de “Cei 150″, iată şi o “faţă” ceva mai pământeană a spectacolului.

Poporul prrieten

admin — Mon, 23 Apr 2012 21:19:14 +0000

Alaltăieri seara, duminică, la şapte, soarele încă bătea puternic pe străduţele aglomerate din oraşul vechi, era de pozat. M-am desprins cu greu şi am intrat la şi un sfert în Sala Rapsodia, tocmai când Dan Puric povestea o fază hilară: cum a dus-o pe doamna Olga Tudorache la acupuncturist. “Puric, salvează-mă, chinezul ăsta mi-a înfipt un ac în fund”, o imita el cu o voce groasă. Apoi a început un spectacol cu actori ai trupei sale şi membri ai clubului de arte marţiale USHU, spectacol ce marchează 20 de ani de la înfiinţarea clubului şi aniversarea a şaptezeci de ani a maestrului Zhu, chinezul în cauză. Cu care m-am întâlnit a doua zi la cabinetul său de acupunctură pentru un mic interviu. Săptămâna trecută cotrobăisem serios după fotografia asta, făcută prin 2003, la spectacolul lui Puric de la TNB, “Cei 150″, un alt spectacol aniversar, legat de istoria Naţionalului. Trăgeam numai din lateralele scenei şi mergeam la mai multe reprezentaţii, iar în 2004 am avut o expoziţie la Institutul Francez cu fotografii din trei spectacole ale lui Puric. Când m-am dus să-mi recuperez fotografiile, domnul director al Institutului mi-a spus că nu s-a mai întâmplat niciodată, nu ştie cum, dar fotografiile mele au dispărut şi nu ştie unde sunt. Pentru cei ce nu ştiu, francezii sunt acele fiinţe superioare şi elevate, pe care îi fură românii pe unde-i prind.

SMAEB

admin — Sun, 22 Apr 2012 12:07:10 +0000

Salonul de motociclete, se încheie astăzi la Romaero Băneasa. Doua cadre de la ediţia de anul trecut.

Rough Boy

admin — Wed, 18 Apr 2012 08:11:34 +0000

În primăvara trecută am mers la un salon auto la Romexpo, se ţinea într-un hangar, dar n-am intrat decât vreo 10 minute. În rest, am stat câteva ore printre motocicletele parcate afară, aproape de intrarea în hangar. Înăuntru erau fotomodelele ce zâmbeau larg cocoţate pe maşinile de lux, şi aşteptau să fie pozate, afară erau băieţii cu motocicletele, ce nu zâmbeau deloc.

Transfer

admin — Thu, 05 Apr 2012 11:41:31 +0000

Tulcea, septembrie 2011.