Voiam de mai mult timp sa-l vad pe prietenul Mandela intr-una din noile formule in care canta,fie cu Eddie Neumann si Luiza Zan,fie cu Marius Mihalache si Irina Sarbu,dar cum evit cluburile mici,cu fum la greu,am asteptat.Si am intrat in cele din urma in Spice Club,la un concert foatre slab mediatizat,cu lume putina,ceea ce mi-a convenit.Putin fum,iar cei care erau acolo chiar venisera sa asculte muzica si stateau cu urechile ciulite.Mai putin un grup de italieni care radeau si vorbeau tare la o masa in spate.Apropos de italieni,il mai vazusem pe Marius Mihalache cantand alaturi de Irina Sarbu si de un percutionist /baterist excelent,Lucian Maxim(care apare in formula de start a Sarmalelor reci,prin `93) pe scena mare a carnavalului de la Venezia,in februarie 2008.Scena era plina cu o adevarata orchestra,dar nici atunci Marius n-a avut parte de un public numeros,in mare parte datorita vremii.Cel mult 2-3 grade si ploaie sacaitoare…Dar cine a avut rabdare si rezistenta le-a apreciat muzica.Si atunci si acum am ajuns la concert cu  Tiberiu Crisan,alt pasionat de fotografie.Ne-a plouat in noaptea aia,cred ca aratam ca doua muraturi ambulante,dar ar fi fost culmea sa ne plangem,dupa ce ca ajunsesem acolo si,indiferent de vreme,ne placea la nebunie. Puteti vedea fotografiile cu Marius pe scena din Piata San Marco la galeria “Romanian Gypsy musicians’.La Spice lumina era mult mai slaba decat la concertele lui Sugar Blue,Marius si Mandela erau in semiobscur,iar un jet cadea pe Irina,ceea ce n-a fost rau,pentru ca fata este foarte simpatica si expresiva.Marius este un virtuoz,iar trupa pe care am vazut-o la Spice i se potriveste foarte bine,e inchegata si m-a bucurat sa-l vad pe Mandela (flaut si percutie) intr-un alt proiect care sa-l motiveze.Marius mai are un proiect interesant,alaturi de Tandarica si de Mihai Margineanu,”De la muzica lautareasca la jazz”,dar ideea de a canta in aceeasi seara cu Depeche Mode poate nu-i cea mai grozava.

Un album nou la galeria DANCE ,cu fotografii din spectacolul de pe 1 aprilie de la Sala Palatului.Initial mi s-a spus ca acest spectacol NU se fotografiaza,apoi am primit acceptul a fotografia 15 minute in timpul repetitiilor.Multi oameni din “show biz” isi imagineaza ca pui aparatul la ochi,declansezi de 1224 de ori si asta se numeste fotografie,iti ajung trei piese,10-15 minute.De asta data,organizatoarele spectacolului au fost atat de dragute incat m-au lasat sa fotografiez toata perioada repetitiilor.E drept ca ,daca punem cap la cap momentele din cele 3 ore petrecute la repetitii in care am avut lumina de fotografiat,se strang vreo 15-20 de minute.Scena pe care se repeta era in bezna si din cand in cand se mai aprindea un spot,care dura cateva secunde.Am vrut de mai multe ori sa ma car,insa in cele din urma,la sfarsit,cand au aparut cele doua vedete,Gustavo Russo si Samantha Garcia,a aparut si lumina.Ma uitam la ceilalti dansatori,nemachiati,in treninguri ponosite,femeile parca nu spuneau nimic,erau departe de ce imi imaginam eu ca inseamna dansatori profesionisti de tango.Si,doua ore mai tarziu,cand a inceput spectacolul,s-au aprins reflectoarele si au aparut machiati,femeile in costume stralucitoare,cu greu i-am recunoscut.Femeile aveau o atitudine felina,sclipeau, barbatii aratau si ei foarte bine.La un moment dat,Samantha Garcia a aparut intr-o bluza foarte decoltata si cu spatele gol,iar miscarile ei atinsesera o cota de senzualitate la nivel de alarma,asa ca nu puteam sa ma gandesc decat “dati-o jos,da-o jos!”.Pe de alta parte imi era foarte clar ca nu e un spectacol de striptease si in nici un caz nu se va intampla asta.Si totusi,fata si-a scos bluza si a dansat cateva minute in semiobscur,cu bratele partenerului mascandu-i goliciunea intr-un joc de bun gust.Ma uitam la picioarele lor si ale celorlalti dansatori si parca asistam la un rodeo,eram mereu in suspans daca or sa-si dea la turloaie sau nu,atat de repede si le miscau,in unghiuri periculoase.Oamenii aratau mai degraba a sportivi profesionisti,parca nu am simtit nici vreun fior artistic,ca in spectacolul lui Razvan Mazilu,”Un Tango Mas” (care se juca in aceeasi seara) si nici acea intimitate si atmosfera prieteneasca pe care o regasesc la milongile din Bucuresti.Mi-a facut mare placere sa ascult muzica lui Piazzolla cantata ca la ea acasa,cu pian,bandoneon,vioara si chitara.Apropos de milonga,inca mai puteti prinde sambata si duminca doua milongi in cadrul Festivalului de tango de zilele astea.Se tin la Centrul Militar,in sali foarte frumoase,si intr-o atmosfera placuta.

Bunul meu prieten Emanuel Tanjala publica astazi pe blogul lui ( http://etanjala.aminus3.com/ ) o fotografie grozava,din 1975.Nu tin minte sa fi vazut asa ceva decat poate in albumele de epoca.Fotografia mea este facuta in 2003,intr-o zi de vara,cand colindam impreuna dealurile de prin Apuseni.In  Sohodol era o serbare,cu scena,muzica populara,etc.Pe o colina,departe de centrul satului,la kilometri de orice vecin,pe prispa case foarte vechi,numai din lemn,inconjurata de iarba de un metru si de flori, am gasit stand cuminte si asteptand nu se stie ce,o batranica de vreo suta de ani,frumoasa si imbracata in costumul zonei.Manu are un dar innascut de a intra imediat in vorba cu oamenii,de a-i face sa se simta bine,in largul lor,asa ca s-a imprietenit imediat cu batrana si a luat-o la pozat.Una din acele intalniri cu oameni frumosi,care au atatea de spus,atatea povesti,nu ai timp atunci sa le asculti,dar conteaza macar sa-i pupi,sa le strangi mana,sa le arati din privire  ca sunteti de aceeasi parte a baricadei,chiar daca din lumi atat de diferite.

Cu o sambata inainte de Sarbatori am fost sa fotografiez pentru a doua oara “Epopeea lui Ghilgamesh”,la Odeon.Am plecat imediat dupa pauza si am fugit la restaurantul “Alhambra”,la etajul 10 al unui bloc din centru,pentru lansarea discului trupei Circa 7.Nu e tocmai muzica mea preferata,insa organizatorul concertului,Ioan Big,e un tip mult prea misto pentru a-l refuza.A fost o seara cu multi invitati speciali pe scena,scriitorul George Astalos,actotul Gabriel Spahiu,ce a cantat la voce,percutie si,doua piese,la bas.Basistul trupei este insa Alex Stanciu.Imi place la nebunie sa merg undeva si sa dau intamplator de vechi amici.Alecu a fost chitaristul uneia dintre cele mai frumoase trupe a anilor `90 Domnisoara Pogany.Cu chitara acustica,violoncel,flaut,percutie,cei patru faceau o muzica greu de catalogat,poate si de digerat,dar cu atat mai interesanta.Prin `92-`93 am incercat,revoltat de faptul ca nu scoteau bani din concerte cum ar fi meritat,sa fiu “impresarul “lor.Le-am organizat un concert la Centrul Cultural Maghiar,a iesit foarte bine,insa la sfarsit tot ei au vorbit de bani,pentru ca eu nu eram chiar cel mai bun negociator,imi era si jena sa deschid subiectul.Cam asta a fost cu cariera mea de impresar.Apoi,in 2000 au cantat la vernisajul primei mele expozitii,la “Grande Maguy”,multi venisera  pentru ei,nu aveau nici o treaba cu fotografiile mele.Imi pare rau ca nu mai canta impreuna.Acum,dupa ce i-am vazut in concert pe Kronos Quartet,imi dau seama ca era singura trupa cu care i-as putea compara.Calin Torsan (instrumente de suflat) a fondat EIUNEEA,de Radu Georgescu (violoncel) nu mai stiu nimic si iata-l pe finul chitarist clasic Alex Stanciu dand cu basul la Circa 7.

Alexandrina Hristov si-a lansat pe 9 aprilie,la Silver Church, multasteptatul album de debut.Am vazut-o cu trei ani in urma,cantand (aproape) singura pe o scena minuscula,intr-un club,cu oameni ce vorbeau,radeau,zdranganeau furculitele-n farfurii,Piranha,parca. Inca de atunci avea fani care-si trimiteau pe net piesele,stiau totul despre ea. M-a impresinat de atunci,mi-a placut muzica ei,insa anul trecut,la Petrosani,la festivalul lui Ion Barbu,a fost cu mult mai tare,suna excelent cu trupa,formata din instrumentisti unu si unu,rodati in diferite alte proiecte.Mi-am facut curaj sa ma intorc in Silver Church dupa ce ,cu exact o luna inainte,asteptasem o ora pentru a incepe concertul Oigan si apoi rezistasem doar doua-trei piese.N-a fost frumos din partea mea sa plec,mai ales ca Oigan ma invitase personal,dar simteam ca nu mai am pe unde sa inspir aer,toata lumea fuma de parca peste doua ore venea asteroidul,iar ventilatia era inexistenta sau nu facea fata.Vechea mizerie a patronilor carora nu le pasa ce respira oamenii in clubul lor.Si acum a fost arhiplin,dar cumva am rezistat tot concertul,care a fost grozav.Cred ca a fost foarte delicat pentru Alexandrina sa pregateasca lansarea,sa se concentreze,cand la ea acasa,in Chisinau se intampla un genocid,cu atat mai mult merita aprecieri. Cand am ajuns,in fata scenei era un contingent de fotografi,insa nu s-a prea folosit blitzul,totul a fost civilizat si am vazut pe net cateva fotografii bune .Problema a fost cu un cameraman care ocupa cu voluptate scena pentru a filma artistul de la 5 cm,o lipsa de respect fata de colegi si de public,urasc fazele astea.Oricum,omul a avut bunul simt sa  lase spatiu cand i s-a atras atentia,ceea ce nu se intampla in cazul TVR ului,  maestru la astfel de transmisii.Imi amintesc un concert Phoenix la Stufstock cu trei cameramani topaind veseli pe scena printre muzicieni,din Covaci abia daca vedeai chitara,pentru ca era unu care nu se misca din fata lui.Cu atat mai mult ma unge pe suflet gestul lui Alvin Lee de la Mamaia,din `93,care i-a facut un semn clar si apoi l-a impins pe cameramanul ce aproape ca-i atingea degetele cu aparatul.

A.G.Weinberger sustine in seara asta,de la 20.30,la Hard Rock Cafe un concert cu piesele scrise sau facute celebre de Muddy Waters.Imi amintesc ca prin `95 am facut un material de doua pagini ale suplimentului Cotidianului,”Graffiti” pe numele sau,despre Muddy Waters,si,pe langa povestea bluesmanului,am inserat si cateva opinii ale unor chitaristi romani.Pe A.G. l-am sunat si l-am rugat sa-mi spuna cateva cuvinte la telefon,dar mi-a zis cu vocea lui grava :”Iulian,eu te stiam om serios,astea nu se fac la telefon”,chestie care m-a cam rusinat.Asa ca ne-am intalnit intr-un bar-fast food,nu mai stiu ce era,in pasajul Universitatii si mi-a povestit ce a insemnat pentru el muzica parintelui bluesului electric din Chicago.Tot pentru acel articol am vorbit prima si singura oara cu Vali Sterian,Dumnezeu sa-l ierte.Statea singur la o masa in clubul Big Mamou-prima varianta,pe Gabroveni,unde este acum Fire Club- si m-am codit mult pana sa ma prezint,aveam impresia ca e un tip care te poate lua imediat la misto,sau te poate repezi.Omul a fost cat se poate de amabil si mi-a spus si el cateva cuvinte depre Muddy,cat il insenineaza si il binedispune muzica lui simpla,din inima.Inca il consider pe Sterian cel mai bun cantautor roman.Sa revin la A.G.L-am vazut anul asta in februarie in concertul lui lunar de la Teatrul Evreiesc ,iar o luna mai tarziu a avut bunavointa de a veni la vernisajul expozitiei mele de la Carturesti.Iata cateva fotografii de la Teatrul Evreiesc,unde am remarcat ca A.G.este din ce in ce mai bun in ceea ce priveste comunicarea cu publicul si i-am ascultat si vazut prima oara sistemul de sonorizare despre care auzisem cu un an inainte.

Una din putzinele ocazii in care fotografiez cu placere color.Muzeul Satului ramane unul din locuriele preferate din Bucuresti,am prins poate cea mai frumoasa perioada a anului,iar lumina din cele doua seri ale Targului a fost aur.Bine,am tras si cateva alb-negru.Inca mai puteti prinde cateva zile cu copaci infloriti la Muzeu ,si fara inghesuiala de la targ.

Pe 8 aprilie,Tudor Gheorghe a tinut primul concert bucurestean din proiectul “Mahalaua Mon Amour”.Stiam ca sala va fi plina indiferent de ce va propune,dar m-a bucurat sa vad cum oamenii care ar fi strambat din nas la primele acorduri ale unor cantece lautaresti asculta acum atenti si aplauda.Cu taraf de patru lautari,Gheorghe a cantat in stilul sau, a recunoscut ca e cea mai grea provocare muzicala de pana acum pentru el si i-a omagiat pe cantareti precum Gheorghe Motoi din Clejani,care nu stiau notele,nu aveau studii,dar cantau de rupeau.Daca asculti varianta originala,a lui Motoi,a piesei “Sus,pe culmea trista,Doamne”,cantata si de Tudor Gheorghe in concert,ii dai dreptate,te ia cu friguri.Mie concertul mi-a facut chef sa ascult cantecele inregistrate de lautarii tigani,dar am apreciat efortul lui Tudor Gheorghe,atat didactic,de restituire,cat si artistic.In plus,omul are un umor teribil  si-si respecta publicul.Decor,sunet foarte bun,lumina frumoasa,lucruri pe care rar le vezi la Sala Palatului.Am putut fotografia tot concertul si mi-a facut mare placere.Concertul se va repeta la Sala Palatului pe 18 mai.

Cel de-al patrulea album al galeriei “Towards North” contine fotografii facute in urma cu trei ani in satul sibian Porumbacu de Sus. Puteti citi articolul aici:    http://www.formula-as.ro/2006/722/societate-37/de-a-mirele-si-mireasa-7088

Un nou album la galeria “Jazz & Blues” : fotografii dintr-un concert fierbinte sustinut de chitaristul american la Becker Brau in Bucuresti.Un interviu cu Sardinas il puteti gasi aici: http://www.formula-as.ro/2009/862/eveniment-17/un-chitarist-mai-presus-decat-publicul-eric-sardinas-10937