In seara asta am fost la Hala de Muzica,un loc foarte misto,dar cam departe ,pentru un nou concert organizat de Ioan Big si de Event Plus.Nu stiam nimic despre Lance Lopez,mi-l recomandase calduros Radu Lupascu,si a avut dreptate.Un chitarist senzational,care a muncit din greu ,un trio texan in mare forta,un blues racnit…Nu pot sa nu ma gandesc ca un alt trio texan pe care-l ador,ZZ TOP , a cantat cu o seara inainte la Praga,iar mie organiztorii mi-au transmis ca “nu obisnuiesc sa acrediteze jurnalisti straini”.M-am intalnit cu multi prieteni in seara asta si a fost amuzant sa vad inceputul marii finale proiectat pe un ecran in timp ce Lance Lopez canta “Spanish Castle Magic”,probabil singura piesa pe care am recunoscut-o.In cele din urma Barcelona a facut un meci magnific si i-a redus la tacere pe preferatii mei din Manchester.O seara frumoasa cu vreo 5 fotografii facute per total,asta pentru ca lumina era ca pentru o taiere de mot la casa de cultura din Vanju Mare.Fotografii noi gasiti la galeria “JAZZ & BLUES”,din concertul lui Charlie Musselwhite ,in acceasi organizare.Cu Charlie m-am intalnit la trei zile dupa concert la hotelul sau.A coborat buimac,uitase total ca avea interviu stabilit,insa a fost foarte amabil si dupa vreo 30 de minute nu se mai dadea plecat.Interviul il puteti citi in “Formula AS” de vineri.Ce n-o sa gasiti acolo sunt cateva povesti legate de muzicieni pe care-i apreciez foarte mult.”Atunci cand nu era plecat in turneu,Muddy Waters canta seara de seara la <Pepper`s Lounge>,un club de-al casei pentru el,pentru ca locuia pe aceeasi strada.Eram mereu prezent in public,ieseam in evidenta fiind alb si totodata tanar.Eram fericit doar sa fiu acolo,sa flirtez cu fetele ,sa beau si sa-l ascult pe Muddy,care atunci cand a aflat ca stiu sa cant la muzicuta ,m-a chemat imediat pe scena.Diferenta dintre trupele lui Muddy,si cea a lui Howlin` Wolf era ca prima semana cu un party-band,toata lumea bea,se distra si canta,pe cand la cealalta,era bine sa te prezinti la cravata si la ora stabilita,nu ai fi vrut sa ai belele cu Wolf….John lee Hooker era un om generos,ii placeau glumele bune,adora sa faca cate o farsa unui prieten,dar devenea extrem de serios cand era vorba de muzica sa si de viata”.Iata ce-si aminteste Charlie de colaborarea cu Tom Waits de pe “Mule Variations”: “Imi distorsiona foarte tare muzicuta si am vrut sa reglez asta,dar mi-a zis ,cu vocea lui groasa:<ce faci? las-o asa,hai sa-i dam drumu>.Inregistram la o ferma si avea un microfon afara ce imprima zgomotele facute de animale,iar la sfarsit,daca-i placea ceva ,lasa in melodie.Deci, cocosul ala chiar canta afara in timp ce noi trageam piesa.Ne intalnim de vreo doua ori pe an,luam cina si ne povestim ce am mai facut intre timp”.Charlie este un povestitor grozav,un tip trecut prin multe,atat in muzica ,cat si personal,si a fost o mare placere si onoare sa stau de vorba cu el si sa-i fac cadou doua fotografii din concert.I-am mai dat un lucru de care s-a bucurat,un cd cu Alexandru Cercel,un lautar inregistrat acum vreo 50 de ani,ii plac la nebunie muzici de astea.

Asadar,cea de-a sasea expozitie a mea devine prima ce poate fi vazuta in totalitate pe site.Bineinteles la galeria “DANCE”.Mai apar si patru fotografii ce au fost printate dar nu au mai avut loc pe pereti,ar fi iesit cu inghesuiala si nu mi-ar fi placut.Expozitia, ce s-a tinut intre 12-31 martie 2009 la Carturesti Verona, a cuprins o selectie din fotografiile facute pe parcursul a sase reprezentatii ale spectacolului “Urban Kiss”.Practic, dupa ce l-am fotografiat pe primul nu am mai putut sa stau potolit acasa cand stiam ca se joaca.Am fost cu spectacolul si la Sibiu,anul trecut la Festivalul de Teatru,acolo unde am facut majoritatea fotografiilor de sus,cocotat in podul Casei Sindicatelor..Acum simt nevoia sa multumesc inca odata unor oameni:lui Razvan Mazilu,pentru increderea acordata si pentru ca,dupa multe experiente dezamagitoare pe care le-am avut cu artisti de soi,am inteles ca se poate si altfel,dansatorilor din spectacol pentru ca m-au primit si m-au acceptat fara macar o spranceana ridicata timp de sase spectacole in spatele scenei,Anei Nicolescu de la Carturesti ,pentru seriozitate ,lui Marcel Eremia pentru excelentele printuri marca AMEDESIGN,firmei Kodex pentru suport,lui Toni Cojanu pentru afise,lui Tiberiu Oprita de la B24,domnului Dinu Lazar,pentru cuvintele frumoase…Prin Georgian Dobre,siteul nikonisti.ro a fost deosebit de activ in promovarea expozitiei,iar astazi a prezentat un material despre activarea pe site a fotografiilor din expozitie.Il puteti citi aici http://www.nikonisti.ro/articol.php?an=2009&luna=5&id_articol=127  In arhiva lor gasiti si celelalte articole scrise in martie despre expozitie,asa ca nu voi repeta ce am spus acolo.La vernisaj am luat pentru prima oara cuvantul in public la vreo expozitie de-a mea,cred ca nu mai vorbisem la un microfon din clasa a treia cand recitam ceva poezii la sfarsit de an si-mi faceau genunchii ca la Shakin` Stevens.Acum am rostit memorabilele vorbe:”Multumesc frumos.Pentru mine este foarte important ca sunteti aici”.Lucru care,in parte,este de actualitate si in cazul celor ce vizitati siteul.

Harry Tavitian concerteaza in seara asta-22 mai-la sediul Institutului Cultural in cadrul unui proiect mai amplu,”Teach Me Tonight”.Anul trecut ,proiectul lui Grigore Lese de la ICR,”Ultimii rapsozi”,a insemnat un real succes,o treaba bine facuta.Acum e randul jazz-ului,iar invitatul lui Tavitian este de asta data saxofonistul bulgar Anatoli Vapirov.Cu ocazia asta va propun primul album dedicat unui artist roman la galeria “JAZZ & BLUES”.Contine fotografii facute anul trecut,pe scena in aer liber la Muzeul Satului,acolo unde Tavitian isi propusese sa cante singur,dar a sfarsit acompaniat de vreo 3-4 mierle si mierloi de prin copaci,plus foto de la Garana,unde,in ultima seara,Orient Express-ul sau a starnit o mica razmerita in public.Cu o seara inainte,Nightlosers cantasera pana la 3 dimineata,toata lumea s-a simtit bine,insa acum,in ultima seara a festivalului,dupa Orient Express fusese planificat-fara prea mare inspiratie-concertul Mike Stern si Yellow Jacketts.Cum nu se stabilise nici un termen de timp al recitalului si cum ii strange rareori pe toti muzicantii din trupa,Tavitian a gandit un concept de recital mai lung si a plojat in el,fara sa se mai gandeasca la ce-i in jur.Intre timp,Mike Stern a inceput sa faca pe primadona in spatele scenei,cu gesturi care puteau fi vazute din public,ca el nu mai canta daca nu urca in acel moment pe scena,ca a doua zi trebuie sa fie in Italia,etc.O parte din public ar fi vrut ca Orient Express sa continue,alta parte a inceput sa faca scandal de teama ca ramane fara Stern.Eu eram pe scena,pitulat dupa pianul lui Tavitian,imi placea muzica,habar nu aveam cat timp trecuse,si n-as fi avut nimic impotriva daca mai dura inca o ora concertul.Oricum,pe la 1 noaptea,la vreo ora dupa ce-si terminase concertul,Stern,care era foarte “high”,inca mai chitaia la o taraba incercand,cu o voce pitigaiata,sa-si vanda noul album.Am cumparat si eu unul,”Who Let the Cats Out?”,un disc bun in care cea mai tare piesa e cea imprimata cu Victor Wooten,omul nr.1 de la Garana.Cele mai noi foto cu Tavitian sunt din martie ,cand am vazut pentru prima oara la lucru cuplul Tavitian - Corneliu Stroe, despre care auzisem ca a facut ravagii prin anii `80.Pian si tobe.Au fost grozavi,au “bagat” atat blues cat si free,improvizatie la greu.Puteti gasi aici programul urmatoarelor concerte ale lui Harry Tavitian http://www.harrytavitian.ro/noutati.htm

O noua galerie ,cea de-a saptea, este activata si porneste cu doua albume “Vienna” si “Triest”.Prietenul Tiberiu Crisan mi-a spus ca prima oara cand a vazut fotografiile s-a enervat teribil pentru ca sunt prea putine indicii in ele privitoare la orasul in care au fost facute.O iau ca pe un compliment ,pentru ca nu am de gand sa va propun fotografii turistice.Este doar vorba de felul in care am simtit eu acele locuri,atat timp cat am putut sa bramburesc prin ele.Titlul galeriei provine probabil de la unul din albumele mele preferate din discografia lui Vangelis.La Viena am ajuns spre sfarsitul toamnei lui 2003, cu o echipa restransa a redactiei, si am prins atmosfera grozava a targurilor stradale ce anuntau Craciunul.Am facut atunci 10 filme color din care am ales pentru album o singura fotografie.M-am intors pentru revelionul 2008-2009,iar majoritatea sunt din acele 2-3 zile cu temperaturi de 2-3 grade,noaptea cateva sub zero.Targurile de Craciun nu mai erau in acea perioada,insa orasul forfotea de turistii veniti sa petreaca revelionul pe strazi .Oricat de mult urasc frigul,m-am simtit bine fotografiind pe strazi cat era ziua de lunga..Articolul il puteti gasi aici http://www.formula-as.ro/2009/852/planete-culturale-30/o-lectie-de-bucurie-revelion-la-viena-10658 .Intre cele doua excursii de iarna,am mai nimerit odata la Viena,in vara lui 2006 impreuna cu doi buni prieteni pentru concertul The Rolling Stones.Abia in tren primisem raspunsul cum ca sunt acceptat sa fotografiez concertul,asa ca urmatoarele doua zile am cam pasit pe varfuri.Am fost insa total cucerit de marele parc de distractii Prater,unde as fi putut sa fotografiez zile intregi .A doua zi,in pretul excursiei intra un tur de oras,dar eu am zis ca daca nu e autocar descoperit prefer sa stau la hotel sa ma odihnesc pentru concert.Dupa vreo 10 minute in care nu aparea nimeni,am intrebat la receptie si tipul care astepta acolo ne-a zis “poftiti”.Era o limuzina Mercedes cu care tipul,in timpul liber biciclist inrait,ne-a plimbat o zi intreaga,pe unde am vrut.Locul preferat:palatul Schonbrun,pe care apoi l-am revizitat pe 1 ianuarie.L a Triest am ajuns in vara lui 2007,tot cu o echipa mica de redactie si ,puse cap la cap orele petrecute aici,in mai multe reprize,cred ca s-ar umple o zi.Imi plac mult asezarile de la marginea apelor,si cum orasul e port la mare,m-am simtit foarte in largul meu acolo.Tin minte ca am vorbit cu cineva la telefon care imi spunea ca fabrica Ilford se inchide si gata cu filmele,chestie care mi-a cam stricat apetitul,dar pana la urma n-a fost nimic adevarat.

Zilele astea editia cu nr 39 e in plin avant in Sibiu. Am vorbit azi cu directorul festivalului, Konstantin Schmidt, si parea deja preocupat de editia aniversara,40. Dintre toti directorii de teatre, de festivaluri, patroni de cluburi serioase, cu care am discutat anul trecut proiecte de diferite expozitii de fotografie, domnul Schmidt a fost singurul care s-a tinut de cuvant si nu a disparut in peisaj.

Treaba a fost asa: in 2007,imediat ce m-am intors de la Sfantu Gheorghe,in Delta,am luat trenul spre Sibiu,pentru cele mai tari seri ale primei mele editii a festivalului de jazz. Era anul in care Sibiul era capitala europeana, si s-au gasit destui bani pentru nume grele precum Archie Shepp (interviul cu saxofonistul il puteti citi aici http://www.formula-as.ro/2007/769/eveniment-17/sibiu-jazz-festival-un-triumf-7990 ), Dee Dee Bridgewater,Chico Freeman. Lumini grozave, atmosfera la fel,au fost trei zile foarte placute la inceput de mai.

I-am propus lui KS o expozitie cu fotografiile facute atunci si mi-a cerut sa le vada inainte,ceea ce mi-a placut,foarte putini dintre oamenii cu care am mai organizat expozitii au fost interesati sa vada ce tampenii le propun. Am ajuns la Sibiu anul trecut in seara de joi;festivalul incepuse luni si avea sa se incheie duminica. Ma astepta acolo o surpriza placuta si una foarte enervanta pentru mine. Fotografiile erau printate in conditii excelente, erau mari si aveau parte de rame noi si de calitate. Discutand tehnic, a fost cea mai prezentabila expozitie a mea. Si totodata prima cu fotografii facute cu Nikon F5, dupa patru cu Canon AL1.

Partea proasta e ca, desi insistasem ca fotografiile mele sa nu fie amestecate cu altele, acolo era altceva, bramburite unele peste altele, cu poze din arhiva, care sunt prezentate an de an. Mi-a luat cateva ore, am pus etichetele corecte, am mutat cele 30 de fotografii ale mele intr-o stanga holului, in dreapta au ramas cele de arhiva si s-a rezolvat. E o lectie pe care o stiam deja, dar nu reusesc s-o pun in practica: verifica intotdeauna totul.

M-am tot pitit pe acolo, in holul Casei Sindicatelor, unde a avut loc festivalul, sa vad reactiile celor ce intra la concert, insa am prins si cateva recitaluri bune. Dupa cum puteti vedea in albumul “SIBIU JAZZ FESTIVAL 2008″, se pare ca am facut o mica pasiune pentru strambaturile si mascarile unui contrabasist dintr-un big band francez. Am mai fotografiat cu placere o trupa din Spania, La Floreta,cu o imbinare inedita de tango si flamenco. Tipa era cu adevarat o figura,am cunoscut-o dupa concert.Inalta,frumusica,hiperactiva,emotiva si probabil combinata cu chitaristul.M-a luat,mi-a scutaurat mainile, m-a pupat,vorbea teribil de repede si de agitat,m-a rugat sa-i trimit poze.I-am dat adresa mea si mi-a scris,asa ca i-am trimis pe mail vreo 15.Culmea,chiar mi-a raspuns sa-mi scrie cat de mult le-au placut tuturor si chiar sa-mi multumeasca,gest cu care nu ma intalnesc prea des in cazul artistilor romani.

Doamnelor si domnilor,matracuci si oameni buni,pentru prima oara dupa 6 luni de la lansarea siteului-toata munca ii apartine lui Tiberiu Crisan- va propun doua noi galerii,pe langa cele sase initiale.Se va intampla in cateva zile.Una din noile galerii este dedicata spectacolelor de teatru si circ si va porni cu trei albume,intre care “Epopeea lui Ghilgamesh”,spectacol ce a avut premiera anul acesta la Teatrul Odeon.Fotografia pe inalt este preferata lui Dragos Galgotiu,regizorul spectacolului,cel care m-a primit cu multa amabilitate si mi-a permis sa fotografiez de unde si cat vreau.Asta-i unul din lucrurile care-mi plac cel mai mult la teatru.Nu am restrictii impuse de altii,din momentul in care sunt acceptat pot fotografia cum simt,fara prostiile de la concerte gen “doar primele 3 cantece,va dam afara,va luam aparatul”,etc.Restrictiile mi le impun singur,din mica obsesie de a nu deranja pe nimeni.In plus,actorii sunt de obicei foarte deschisi,rabdatori.Sau poate doar mi se pare mie.Primul spectacol din “Ghilgamesh” l-am fotografiat dintr-una din lojile laterale,unde nu era nimeni,iar al doilea (doar prima parte),din lateralele scenei.Cu aceasta ocazie am vazut si la ce e bun siteul:Galgotiu a gasit pe site cateva fotografii facute la un precedent spectacol al sau,”Portretul lui Dorian Gray”,i-au placut si raspunsul sau a fost imediat “te astept”. Multumesc. Fotografiile din “Dorian Gray” le puteti vedea la galeria “Dance”,albumul “Razvan Mazilu”.

Undeva intre piesele 4 si 5,cineva din sala a strigat:”Love Hurts” .”Not yet,my friend,not yet” i-a raspuns hatru  Dan Mc Cafferty,apoi apucandu-se cu mana de “cuculet” i-a mai zis “But hold on to that thoat”.S-o fi saturat saracu sa cante de mii de ori piesa aia siropoasa.Daca al sau compatriot,Rod Stewart a lasat Faces pentru a deveni un star pop,Mc Cafferty,a carui voce nu-i cu nimic mai prejos,a preferat sa ramana de 40 de ani pe meterezele hard-rock in trupa Nazareth.Concertul de la Bucuresti a insemnat un rock-n-roll viu,puternic,fara mari pretentii,cu vocea scotianului absolut entuziasmanta.Parca a sunat si mai bine ca in `93 cand Nazareth a cantat prima oara in Romania,la Polivalenta.Nu prea aveam atunci bani de bilet atunci,asa ca impreuna cu prietenul Serban am intrat pe undeva prin spate,dupa ce am incercat fara succes cateva geamuri,inclusiv cel de la wc-uri,si ne-am ascuns sub o masa. Am sta acolo un timp,si cand ni s-a parut ca e liniste,am pornit sa bramburim pe niste holuri intunecoase,habar nu aveam unde suntem,dar pana la urma am ajuns in sala,unde Iris terminasera deschiderea.Era prima mare trupa pe care o vedeam,era un mare eveniment sa mergi la concertul unora despre care ai citit atatea,ai ascultat si credeai ca e  o utopie sa-i vezi pe scena . Probabil ma asteptam sa intru direct in nirvana,ceea ce nu s-a intamplat si probabil am fost un pic dezamagit.Cu un an in urma,cand taica-meu a incercat sa ma consoleze pentru ca pierdusem primele mari concerte sustinute de vreo trupa straina in Romania,spunandu-mi ca astea-s doar primele,vor incepe sa vina de acum incolo,nu prea l-am crezut.Daca ma gandesc cate trupe mari am vazut in astia 16 ani nu pot fi decat recunoscator.M-am bucurat si de concertul asta alaturi de doamne si domni la costum,de pustani de 12-14 ani in tricouri cu AC/DC,de barbati in toata firea imbracati in piele,cu bandane si barbi albe,cu fete ce intrasera fara bilet,la primul lor mare concert.A existat si o dezamagire  data de sunetul execrabil care a rupt vraja  concertului.Horea Crisovan imi povestea de curand cat de profesionisti sunt cei de la firmele maghiare de sunet,si cu cat de ieftin costa fata de cele de aici,care au stricat si strica in continuare concerte.Puteti vedea un album cu fotografii facute in concert la galeria “ROCK-N-ROLL/ELECTRO”

Joia si vinerea trecuta am incercat sa fotografiez serile de milonga din cadrul festivalului de tango,un subiect drag mie.Ca de obicei am fost foarte bine primit,e o lume speciala acolo printre pasionatii de tango,oameni finuti,amabili,desprinsi parca din anii interbelici,chiar daca sunt  tineri si foarte tineri.Partea proasta e ca de obicei,la milongi,lumina e foarte slaba,nimeni nu vrea sa danseze in lumina “reflectoarelor”.Asa ca in prima seara am facut vreo 10 fotografii,iar in cea de-a doua -nici una.Am dat buzna sambata la Giurgiu,unde se tinea,pe un camp,un show aviatic ,bucuros de un contrast de zi dupa toate fotografiile de spectacol,in care am fost dependent de lumina lor.Am facut doar doua filme,unul color,unul alb-negru,dar cand le-am scanat prima impresie a fost ca nu am decat vreo 7-8 fotografii care-mi spun ceva.Fie m-am dus ca la pomul laudat si nu era acolo ce ma asteptam,fie nu m-am concentrat eu cum trebuie.Apoi mi-am dat seama ca daca am 5 fotografii care sa-mi placa nu-i chiar asa rau.

Am plecat un pic de la masa,de la restaurantul de pe plaja,de langa Golful Nudistilor din 2 Mai ,pentru a prinde ultimele raze ale serii.Eram singur pe dig cand am vazut iesind dintre stavilopozi o pereche de urechi,apoi un cap rosu si o coada stufoasa.Am ramas impietrit,era o intalnire uluitoare pentru mine,daca dintre pietre ar fi aparut un elefant sau un martian bej nu m-ar fi mirat cu mult mai tare.Mi-a fost teama sa nu o sperii,i-am vorbit incet,ea a venit la un metru de mine,n-avea nici o spaima,ne uitam unul la altul linistiti.As fi vrut mult sa o mangai,dar aveam in cap ideea cum ca vulpile sunt purtatoare de rabie,asa ca m-am abtinut.Apoi au venit ceva turisti sa-si faca poze cu telefoanele,dar alea doua -trei minute cat am stat fata in fata cu o vulpe,pe malul marii au avut ceva cu totul special.E un animal superb,daca distinsele doamne ce poarta asa ceva la gat le-ar privi cateva secunde in ochi in timp ce-s vii,poate ca mizeria aia de comert s-ar duce de rapa.Am aflat mai apoi ca traieste pe acolo,are o scorbura si mananca peste si tot felul de vietati de langa mal.