Cuvinte

cv67 Primul concert la care am mers de capul meu s-a petrecut pe 8 decembrie 1989 la Sala Polivalentă. Drumul până acolo, prin parcul Tineretului a avut un iz inițiatic. Să intrăm a fost o aventură, coadă la bilete, îmbulzeală la intrare. În sală, o atmosferă pe care nu o mai simțisem, ceva între pericol, societate secretă, nerăbdare. Piele, ținte, plete, eram pentru prima oară între ei. M-am cocoțat cu câțiva colegi de liceu în dreapta scenei și bănuiesc că așa m-aș simți acum dacă aș ajunge pe Wembley. Colegul meu de bancă a fost atât de fraier încât să-ți aprindă o țigară și l-au săltat unii, i-au chemat părinții să-l ia. Cumva, datorită lui ajunsesem acolo. Fratele lui mai mare avea pick-up, și, cum stătea la doi pași de liceu, chiuleam și ascultam la el discuri, mai ales Iris I. Unul dintre băieți a spus că trebuie neapărat să mergem la concertul ăsta pentru că știe din cele mai sigure surse că Minculescu e foarte bolnav și ăsta va fi ultimul concert Iris. Cântau mai multe trupe. Mi-a plăcut Iris, nimic de zis, dar am plecat acasă cu Celelalte Cuvinte în cap. Cântau altceva, habar n-aveam ce e, dar m-au prins. Și iată că trupa a serbat în acest decembrie 35 de ani, un fapt uluitor. Aniversări cu cifre mari au mai fost, însă ce-i uluitor aici e faptul că trupa asta a ridicat de la bun început ștacheta sus și a ținut-o acolo atâta timp. O carieră constantă, în aceeași formulă, fără pauze lungi, compromisuri, abureli pentru îmbunat publicul. Iar astăzi este ziua lui Călin Pop. Mulți înainte! Avem aici o fotografie din 2008 de la lansarea albumului Stem și un articol scris la aniversarea 25.

http://www.formula-as.ro/2006/748/eveniment-17/celelalte-cuvinte-7591

Săpânța, 2010

mambo-siria În 2010 m-am intersectat cu nea Mărin și cu Mambo Siria, fanfara lui, la Săpânța, Sibiu și la Port Cultural Cetate. Ne-am întâlnit și-n anii următori și ce mă amuza era că niciodată nu știam dacă nea Mărin mă mai ține minte sau mă ia de fiecare dată de nou. La Săpânța, a urcat pe scenă la unu noaptea în hanoracul meu grena, pentru că-i înghețaseră coatele în cămașa lui cu mânecă scurtă, iar la Cetate am avut o oră să stăm de vorbă pe îndelete. Mi-a spus atunci un lucru pe care mi l-am amintit mereu. Cum că noaptea, atunci când stinge toate televizoarele de prin casă- cinci- și merge la culcare, se gândește și se roagă pentru cei mai amărâți, oricare ar fi ei, și pentru toate goangele și lighioanele de pe pământ. Venind din partea unui tip mai mereu cu țuica-n freză, ce la 70+ ani își făcea cântarea strigând cu o voce gâjâită versuri dubioase și-și agita trompeta între picioare, vorbele astea aveau greutate. E momentul unui gând bun pentru Marin Șchiopu, cel mai haios lăutar pe care l-am cunoscut, omul care, cu toate tristețile lui neștiute, aducea veselie pe oriunde apărea. Când spun veselie, chiar la asta mă refer.

http://www.formula-as.ro/2011/970/galeria-vedetelor-21/anonimii-geniali-nea-marin-schiopu-io-sunt-dom-le-mambo-siria-13769