“No Direction Home” – Impresii din expoziție IV

Domnul Dumitru, de la casa de bilete a Turnului, m-a anunțat că a urcat un domn, probabil norvegian ceva, care voia neapărat să mă cunoască, după ce văzuse expoziția. Când a coborât, ne-am cunoscut. Un american tânăr, înalt, entuziast, foarte dornic să afle unde-i vioara ce apare în fundalul fotografiei cu nea Fănică. De obicei mă calcă pe nervi întrebările astea, dorința febrilă a privitorului de a ști neapărat cine este în fotografie și unde-i ea făcută. Odată recunoscut personajul/locul, interesul lor pentru fotografia în sine dispare. Însă americanul mi-a vorbit despre fotografii, s-a mai uitat odată la toată expoziția și era clar că-i foarte încântat. În plus, a fost singurul care m-a întrebat dacă titlul expoziției are legătură cu B.D. și dacă sunt fan. Omul, muzician, cânta la violoncel. I-am scris pe o hârtie unde găsește vioara, dacă ajunge în București. Urma să ajungă, pentru că interpreta pe scenă în piesa regizată de Tim Robbins, “Visul unei nopți de vară”, ce s-a jucat la Sibiu, apoi la București. În altă zi, un domn rotofei, cu ochelari, pălărie de cowboy, timid, m-a întrebat cu o voce șoptită, în engleză, dacă știu cine-i fotograful. Am discutat un pic, mi-a spus că am ales un subiect foarte dificil. M-a întrebat de unde sunt, l-am întrebat de unde e. Din Marea Britanie, lucrează în București. Good By! Mai târziu am găsit pe Tweeter ceva postat de el despre expoziție, din care am aflat și ce job are la București, anume ambasador.

“No Direction Home”, impresii din expoziție III

Sunt fascinat de felul atât de diferit în care oamenii simt și înțeleg o fotografie, iar expoziția este un bun prilej de a experimenta asta. De multe ori, privitorii o iau spre o cu totul altă direc’ie, au altă percepție față de ceea ce am fotografiat eu inițial și îmi place să ascult povestea lor. Ba chiar văd lucruri care fac legătura cu alte lucruri și din asta reiese că eu sunt mult mai deștept decât e cazul și că fotografia e foarte gândită. Cel mai mult m-a impresionat la Sibiu reacția Roxanei. Dintre prietenii mei din Sibiu, unii au venit la expoziție, alții nu. A venit la vernisaj Roxana. Pe care nici măcar nu o invitasem. N-o invitasem pentru că aflasem că, cu vreo săptămână în urmă, născuse, și m-am gândit că, în afară de a-și strânge actele pentru înființarea unui SRL, singura treabă care ar interesa-o mai puțin ar fi expoziția mea. Însă Roxana și-a lăsat bebelușul acasă și a stat o oră și jumătate la expoziție, ceea ce pentru mine a fost o mare onoare. Însă cireașa a venit odată cu reacția Roxanei la fotografia cu nea Fănică. În altă zi, altcineva spunea că reprezintă esența expoziției, dacă ar fi să rămână o singură fotografie, asta ar fi, cu un bărbos cu fesul tras pe sprâncene și cu o privire crâncenă. Roxana mi-a spus că e preferata ei pentru că…îi amintește de băiețelul ei nou născut, e atât de pur și de copilăresc acel chip.

“No Direction Home” impresii din expoziție II

N-am avut nici o intenție, însă primii trei oameni ce au vorbit la vernisajul din Turnul Sfatului au fost: un “neamț”, un italian și un francez. Fed Nuss fotografiază de 50 de ani pentru “Tribuna Sibiului”. L-am văzut într-un material pe TVR2 în care m-au entuziasmat fotografiile sale de la primele ediții ale Festivalului de Jazz Sibiu. M-am emoționat când l-am văzut explicându-i soției sale câte ceva legat de fotografiile unei expoziții de ale mele la Sala Thalia și de atunci suntem amici. Mă bucur de fiecare dată, când îl întâlnesc, rar, pe tipul ăsta înalt, bine legat, plăcut la vorbă, cu o strângere fermă de mână și cu o alură de cavaler din alte timpuri, fără urmă de aer de bătrânețe însă. L-am sunat cu trei zile înainte, a zis că vine și a venit la fix. A fost uimit că totul e pe film, nu mai știa că se găsesc filme în format mediu. L-am întrebat dacă vrea să spună câteva cuvinte, a zis că da și a povestit celor prezenți cât de tare apreciază alb-negru și faptul că încă trag pe film. Atunci, Maurizo Marchesini, prietenul meu italian stabilit în Sibiu, care m-a ajutat serios cu logistica expoziției, a venit și mi-a spus la ureche că vrea să vorbească și el ceva. A avut o intevenție pur latină, sangvină, foarte bine venită, în care a spus că pe el nu-l interesează tehnica, pe film, digital, alb negru, etc, ci faptul că doamna din fotografia aia e tristă. Doamna cealaltă parcă așteaptă un bărbat care nu va mai veni, copiii ce se joacă sunt falși, parcă nu există acolo, oamenii aceștia sunt invizibili, în unele cadre apar doar urmele lor. Louis Guermond, un fin cunoscător al domeniului, a calmat un pic lucrurile cu un discurs în care a făcut referiri cât se poate de pertinente și de interesante la istoria fotografiei. M-am bucurat foarte mult să-i am alături pe acești prieteni fotografi. Fed Nuss mai văzuse alte două expoziții ale mele în Sibiu, și pentru mine a fost important ca și Louis și Maurizio să-mi vadă măcar una.

“No Direction Home”, impresii din expoziție

N-am mai ajuns demult in gară cu 45 de minute înainte de plecarea trenului, însă aveam de cărat două plase mari cu fotografii. La linie era zgomot, se lucra, se curațau stâlpii, asta-i o noutate. Cum am tot împins interviul pentru Radio România Cultural până în ajunul plecării, George a venit la linie cu un sfert de oră înainte, ne-am urcat în tren și acolo am stat de vorbă. M-a întrebat, printre altele, dacă am fotografii din expoziție făcute în gară. Și încă cum! Trenul a pornit foarte încet din gară, iar eu mă uitam pe geam așteptând capătul liniei, să văd dacă ei sunt acolo. Erau. George ținea mâinile pe larg desfăcute, pe spătarele băncii, cu capul dat de spate, dar eu știam că nu doarme, iar tanti Valerica, pe care toți o știu în gară ca Bunica, pe aceeași bancă, dar cu spatele, stătea înclinată, ea cred că ațipise. Am avut un sentiment ciudat, văzându-i acolo în timp ce porneam spre Sibiu cu fotografiile în care apar și ei. Parcă mă bucuram că expoziția se pune pe picioare și că pot să arăt fotografiile și să vorbesc despre ei, parcă aveam un nod în gât că ei rămân acolo, fără să-i ajute cu nimic concret treaba asta.
Expoziția “No Direction Home” poate fi vizitată până pe 29 iunie în Turnul Sfatului din Sibiu, la primul nivel.