București, ianuarie 2017

decembrie-2016851 Câinele alerga bezmetic de fericire, dădea cercuri în jurul nostru, băga botul în zăpadă, se oprea o clipă apoi tâșnea în zig zag, sărea. Stăpânul avea un aer blând, sfătos, de bunic din poveștile cu multă zăpadă. Omul îl scosese la plimbare prin gară, fusese răcit o săptămână și stătuseră în casă. E foarte prietenos, nu mușcă, da uite, numai întinde o mână spre mine, apropie-te un pic și să-l vezi cum sare să-și apere stăpânul. Am mai schimbat două vorbe, am dat mâna și atunci i-am văzut tatuajele. Sunt făcute la pușcărie, am pe tot corpul, sunt plin de tatuaje.