Cu vreo luna in urma,Monica mi-a facut un compliment spunandu-mi ca vrea neaparat ca eu sa-i fotografiez spectacolul de licenta,la Odeon.Monica Petrica este prim balerina la Opera,partenera lui Razvan Mazilu din numeroase spectacole-danseaza impreuna din liceu- si totodata unul din personajele principale ale expozitiei mele “Urban Kiss”.A ales dintre fotografiile mele din “UK” una pentru afis(eu o trecusem la capitolul rebuturi,insa ei i-a placut) si mi-a spus ca data spectacolului s-a schimbat,se tine duminica.Asta insemna ca pe 17 mai eu trebuia sa fiu in doua locuri,aproape in acelasi timp,pentru ca la Hard Rock Cafe concerta unul dintre preferatii mei in ale bluesului,Charlie Musselwhite.Am mers sa-l vad la soundcheck,nu am fotografiat pentru ca nu era aprins nici un reflector pe scena,insa m-am bucurat sa fiu unul dintre cei 5-6 oameni pentru care Charlie canta o piesa cap coada.Am fotografiat tot concertul de seara,fara restrictii si cu o lumina bunicica.Chitaristul parea singurul care venise la munca,un alb tanar care taia atmosfera data de vocea molcoma,blajina a lui Charlie.In rest,baietii din sectia ritmica,mai tuciurii la culoare,parea veniti la distractie,cat despre Charlie,el era atat de relaxat incat ziceai ca face asta in fiecare zi dimineata in drum spre plaja.” Daca te urci crispat pe scena,asa va fi si publicul”,avea sa-mi spuna el mai tarziu.Grozav concertul,m-am ofticat ca nu au avut de vanzare cd-uri,nu am decat doua cu el acasa.”De obicei lumea danseaza pe muzica mea”,mi-a mai spus omul.Asta-i o faza care ma calca pe nervi la noi,oamenii stau comozi la mese,mai mananca,mai beau,si aplauda la finalul pieselor.Am plecat inainte de ultima,sau poate penultima piesa,la 10.35 m-am urcat pe bicicleta si am vazlit repejor,asa ca la 11 fara trei minute eram in culise la Odeon.A fost interesant sa trec de la una la alta in 20 de minute,lumi,atmosfere diferite,acelasi aparat,Nikon F5.Aproape toti actorii din “Born”,piesa de licenta a Monicai erau din fosta trupa a lui Dan Puric,pe care i-am fotografiat in mai multe spectacole ,prin 2004-2005.Chiar daca si atunci fotografiam tot din lateralele scenei,eram mai salbatec,schimbam doua-trei vorbe cu Puric in culise,cateva glume cu Carmen Ungureanu,si cam atat.Lucrurile sunt diferite acum,ma simt foarte bine in compania lui Razvan si a Monicai,glumim,povestim,ne luam la misto.Am inceput sa fotografiez si dupa vreo 10 minute-stiam ca spectacolul are doar 30-ma intrebam ce caut eu acolo.Nu doar ca am fugit de la Charlie si nu se stie daca mai capat interviu,dar ce-o sa-i arat Monicai maine,cand vrea fotografiile pentru dosar? Pentru ca lumina era foarte slaba,am tras si cu 1/20.Razvan statea imobil pe un pat,intr-un soi de azil,pana cand a prins o minge cu care se jucau toti tacanitii aia.Ca in filmul “Awakenings”,daca l-ati vazut.Si din momentul in care s-a trezit maestrul,a aparut si lumina.In plus,cei doi au coborat sa danseze in sala,ceea ce a fost grozav pentru ca-mi place la nebunie sala de la Odeon,seamna un pic cu cele ale teatrelor din vest,Timisoara,Arad,Oradea.Spectacolul a fost mai bun decat as fi crezut si mi-ar placea sa-l mai fotografiez.Am avut un drum placut spre casa,la 1 noaptea,mirosea a soc,cantau mierle,la Muzeul de Arta erau deschise stropitoarele,iar pe bulevardul gol atrecut o superba masina rosie de epoca,decapotabila.M-am gandit ca poate fi frumos si orasul asta,se si poate respira in el,mai ales cand e toata lumea la culcare.A doua zi,Monica mi-a facut un compliment si mai frumos,dand putina apa la soricei cand a vazut fotografiile,lucru care nu mi s-a mai intamplat.Eu ma bucur teribil cand cineva zambeste sau chiar chicoteste un pic uitandu-se la fotografiile mele( e drept,la hohote nu indraznesc sa visez).O sa va povestesc si cum afost cu interviul cu Charlie Musselwhite,deocamdata puteti vedea fotografiile din “Born” la galeria “DANCE””
