Aşteptam, în seara a treia de la Bestfest, să se termine mozoleala de sunete de la concertul Orbital, aşa că am intrat în vobă cu un fotograf bulgar acreditat, l-am întrebat de ce nu a mers mai degraba la Sziget, în Budapesta, acolo unde e ca un magazin de dulciuri pentru un fotograf. Mi-a zis ca a fost  la Glastonbury, care e cam cel mai celebru festival din Europa, iar regulile de fotografiat erau cu mult mai puţin rigide ca aici. Am făcut schimb de adrese de mail si am văzut ca îl cheamă Ilian. Ca sa vezi. Zice că din cauza lunii în care e născut.Îi spun că si eu la fel şi îl întreb când e ziua lui. ‘Today’. Cu o lună înainte, omul plecase cu prietenii ca o floare cu Rock-n-roll Train-ul de la Sofia şi când a ajuns în faţa stadionului , la Belgrad, la AC/DC, normal că nu l-au lăsat cu aparatele înauntru. Orbital frecau sintetizatoarele în neştire, aşa că am început să răsfoiesc un număr vechi din revista ‘Sunete’. Un citat mare al Alexandrinei: ‘ Dumnezeu este un copil care ne iubeşte enorm’. După ce s-a încheiat Orbital m-am distrat în compania unor tipi pe picioroange, cu peruci gen Elvis, care cântau prin public tot felul de năzbâtii, şlagăre pop şi rock, iar lumea dansa şi se simţea bine. Elvişii au mai umanizat din spaţiul ăla de la Romexpo, numai betoane, si concerte unul după altul. Apoi am mers la Silent Disco, unde era o seară dedicată lui Michael. Elvis şi Michael la mai puţin de 50 de metri. Oamenii se distrau pe rupte, ideea e că primesti o pereche de căşti, şi urli ca dementul refrenul împreună cu alti 200 de oameni cu căşti fără ca in afară să se audă vreo muzică. Mi-am scos căştile şi era mult mai haios aşa, sa-i asculti pe ceilalţi cum cântă. A fost o zi în care m-a atras mult mai mult să fotografiez publicul, decât ce se întâmpla pe scenă.