Cred că de la bun început, de acum 800 sau 1000 de ani, carnavalul a avut o puternică nuanţă erotică. Într-o societate strictă, conservatoare, era cam singura posibilitate de a-ţi face de cap: îţi puneai costumul, masca şi dădeai iama. Mi-ar fi plăcut să prind în fotografii dimensiunea erotică a carnavalului, dar nu cred că mi-a ieşit. Nu vreau să se creadă că leg indisolubil erotismul de puţinătatea hainelor, dar când te plimbi ore în şir pe strazi la 2 grade peste zero ziua şi sub zero noaptea, nu ai o aură deosebit de senzuală. Fetele astea atrăgeau privirile către fustele ridicate în faţă ce lăsau să se vadă jupoanele albe. Era un grup numeros de  sârboaice care veneau anual, toate îmbrăcate la fel, iar de data asta se gândiseră la peruci albe, ţuguiate precum freza lui Margie Simpson şi jupoane. Unele dintre ele erau foarte frumoase, doar unele. Când soarele s-a ascuns după clădirile mai înalte, fetele au început să se învineţească, s-a spart gaşca, voiau la căldurică, îşi scoteau perucile cu gesturi febrile, cu mâinile ţepene, dacă George Clooney ar fi trecut pe acolo în smocking, papion şi boxeri, primul lucru pe care l-ar fi vrut de la el ar fi fost un reşou.