Nu mi se-ntâmplă prea des să am fotografiile gata atât de repede, aşa că profit de situaţie. Ieri aveam stabilit un interviu cu Sarmalele Reci, ce pregătesc concertul lor aniversar-16 ani- de duminica viitoare, în Music Club. Întâlnirea era la un magazin de muzică, însă când am ajuns băieţii nu începuseră încă intervul cu o fată frumoasă de la B1TV, iar apoi au pornit spre altă televiziune. Teoretic, asta m-ar fi scos din sărite, însă am plecat de acolo foarte bine dispus şi nu doar pentru că au ieşit câteva fotografii haioase, ci pentru că mi-a făcut mare plăcere să mă reîntâlnesc cu Zoli şi cu Emil şi să schimbăm câteva cuvinte. Cu o zi înainte, am dat pe stradă peste Mihai Iordache, care căra saxofonul după el, ca de obicei, şi-mi spunea că umblă prin toată ţara în concerte de cluburi Kumm. Plecarea lui, cu ani în urmă, din Sarmalele Reci a însemnat cred cea mai mare cotitură în istoria trupei. Când i-am văzut prima oară, într-un concert în 93 la Teatrul Ion Creangă, erau atât de cool, de proaspteţi, muzica şi textele lor erau atât de acide, de tăioase şi de haioase. Nu-mi imaginam atunci că vor cânta, peste un timp, cântece de dragoste sau că vor serba 16 ani. OK, muzica lor s-a schimbat mult, dar Emil şi cu Zoli au rămas aceeaşi, de când îi ştiu, oameni de bun simţ, cu umor rafinat. Când reporteriţa i-a întrebat care este cel mai jenant moment în materie de interviuri, m-am gândit că vor face o glumă bună şi mă vor arăta cu degetul. Cred că primul interviu cu ei l-am făcut prin 94 pe o terasă în Cişmigiu, erau ei doi, Mihai şi cu Lucian Maxim, pe atunci la tobe.