După o jumătate de oră m-am strecurat în sală, ar fi trebuit să intru mai devreme, nu era o prelegere, ci o discuţie relaxată. Cei de pe scaune puneau întrebări şi Răzvan răspundea. Cineva a întrebat ce face dacă în timpul spectacolului apare ceva neprevăzut. Răzvan a spus că se merge mai departe, şi a dat exemplul unei reprezentaţii din “Portretul lui Dorian Gray”, când a căzut curentul, unul dintre actori a fugit în culise şi a apărut cu câteva lumânări, iar spectacolul a continuat la lumina lor. Cineva i-a spus după aceea că ideea e genială, te transpune în atmosferă, crezând că era o chichiţă regizorală. După discuţii, Răzvan a prezentat un fragment din “Sell Me”, ce se încheia cu un striptease, şi-a dat costumul jos, rămânând într-un costumaş de mariner, şi-a rotit pe deasupra capului pantalonii şi i-a aruncat înspre tipul ce se ocupa cu sonorizarea. Pantalonii au aterizat pe laptop, l-a închis şi muzica s-a oprit brusc. Nu s-a mai putut relua sub nici o formă, aşa că Răzvan a zis “o fac şi fără muzică”, mai rămăseseră vreo 4-5 minute de dansat şi şi-a dus numărul la capăt. Apoi a ţâşnit pe holurile de la Novotel în costumaşul de mariner, cu hainele în braţe. Am mai tras câteva cadre haioase la el în cameră, apoi am coborât repede la mezanin să văd dacă se uită careva la fotografiile atârnate. Toată lumea intrase la altă conferinţă, aşa că habar n-am dacă s-a întâmplat sau nu aşa ceva, dar oricum a fost o amiază amuzantă.