Am întrebat o franţuzoaică dacă se pregăteşte pentru ediţia de anul viitor a carnavalului şi mi-a zis că gata, s-a săturat, va veni doar ca turistă şi se va plimba lejer. Nu va mai sta să coasă 1000 de ore mărgele la costum şi nu se va plimba zile întregi prin frig pozând la nesfârşit. Se pare însă că sentimentul de a fi preţ de câteva ore-zile în centrul atenţiei, o prinţesă fotografiată precum Angelica, este destul de puternic pentru a-i face pe oameni să stea la pozat ore în şir, pe frig, în costume incomode, de multe ori pe cheiuri, unde trage şi vântul. Fotografi din toată lumea, cu cele mai performante aparate, îi mitraliază cu bliţurile. Mai sunt şi băieţi deştepţi, care caută cea mai bună lumină şi cadru, vorbesc cu mascaţii şi se întâlnesc cu ei la ore tocmai bune de pozat, atât ca lumină, cât şi ca lipsă a aglomeraţiei. Adică dis de dmineaţa. Fotografia e făcută pe la 9 dimineaţă, când  Piaţa San Marco era inundată şi câteva măşti îşi crioau drum prin apă pentru a ajunge la întâlnire. Pe tip îl văzusem cu câteva zile înainte, trăsesem câteva cadre cu el, dar era înnorat, chiar ploua, nu a ieşit mare lucru. Daniel Mc Manus venea pentru a şaptea oară la Venezia, care-i subiectul lui preferat. Călătoreşte, mi-a spus că fusese de curând în România, dar nimic nu-l atrage mai mult decât carnavalul. Era într-un soi de lună de miere, iar soţia bineînţeles că era costumată şi fotografiată din plin. L-am urmărit pe o insuliţă de vizavi, unde s-au strâns zeci de mascaţi la pozat. Uneori afli ce se mai întâmplă luînd urma fotografilor. Pur întâmplător, Daniel este singurul pesronaj ce apare în două fotografii în expoziţie. Siteul lui este http://yellowgriffinimages.smugmug.com/

PS: Fotografia face parte din expoziţia “Venezia, pasaje, năluci, ocheade”, ce poate fi vizitată până pe 8 iunie la sediul ICR din Aleea Alexandru 38