Am coborât din tren la 21.50, fix cu o oră înainte de spectacolului din Piaţa Mare. Văzusem câteva fotografii din show şi am mers special pentru ei de vineri seara. Am luat-o uşor pe străduţele Sibiului vechi, am trecut pe la prieteni să-mi las băgăjelu, am privit turnul cel mare, cu ceas, şi am auzit sunetele ce venea din Piaţa Mare. Showul nemţilor avea să înceapă imediat după concert, aşa că, dacă voiam să prind o poziţie decentă pentru fotografiat, trebuia să ajung cu ceva timp mai devreme. În mod normal, atunci când aş fi auzit o siropeală îmbâcsită precum “Şi băieţii plâng câteodată”, aş fi ţâşnit în direcţia opusă cu toată viteza, sau mi-aş fi băgat capul într-un borcan cu murături, dar acum m-am îndreptat fix spre zgomot şi, pe măsură ce mă apropiam, nu-mi venea să cred că fac asta. Am găsit loc lângă gărduleţul ce delimita “scena” pe care urmau să se joace nemţii cu focul, mi-am pus mâinile la urechi, cu căşti cu tot, dar tot n-am scăpat de “Ţi-am luat un inel”. Nu mai lipsea decât o gospodină perfectă cu un sac de detergent în braţe, purtată în cârcă, fericită, pe deasupra maselor, de Mr Muscolo. Nemţii aveau un spectacol de foc foarte bun, de 20 de minute, dar nu puteau să bată drumul pentru atât de puţin timp, aşa că au inventat o poveste greoaie, mitologico-sefistă, cu multe personaje şi scene mobile, care, după 30 de minute, au ajuns în finela mecanismele ce-i aşteptau să dea drumul la artificii. Am tras cu 135 mm, cu 50 mm şi cu lensbaby, le tot schimbam, eram aproape şi 50 mm părea cea mai practică opţiune, dar dă o tentă prea realistă, seacă, nu mă încântă deloc. Câteva fotografii din spectacolul “TRANSITion”, chiar aici http://www.iulianignat.ro/portfolio_mixed_up.html