La vreo 5-10 kilometri după Slobozia am luat-o la stânga, peste calea ferată, pe un drum prăfuit de câmp. Un indicator mare punea lucrurile de la bun început la punct: “PESCUITUL ÎNCHIS”. Am mers pe lângă spicele înalte de-un metru şi-am ajuns la un lac superb, curat, pe care aveam să mă plimb cu hidrobicicleta la trei dimineaţa. Pe malul lui este un restaurant cochet, din stuf şi lemn, de un bun gust pe care nu credeam să-l întâlnesc în mijlocul câmpului. Acolo urma să se ţină nunta. Băieţii deja veniseră, stăteau la cafele, am mers la ei, Caliu s-a ridicat, ne-am pupat, am schimbat câteva cuvinte, şi i-am spus că aş vrea să mai facem un interviu. Dacă umăr bine, probabil că al patrulea, în zece ani de când ne cunoaştem. “Sigur, domnu Iulian, se poate?!”. Apoi m-am retras şi am aşteptat, să spună el când e momentul potrivit. Peste vreo oră au început să repete, era prima oară când îl vedeam pe Caliu cu altă trupă decât cu Taraful Haiducilor. Nici măcar Robert, băiatul lui nu era acolo. Erau în schimb cei doi “gurişti” bătrâni ai Tarafului din Naipu, pe care-i văzusem demult la MŢR. I-ar fi luat probabil pe “haiducii” bătrâni, dar în acel moment, acum un an, Paşalan nu mai avea dantură, iar Ilie Iorga îşi pierduse aparatul auditiv. Era grozav să faci fotografii printre ei, dar, totodată, un coşmar pentru expunere: film de 400, contra soarelui de după amiază de vară, cămaşă albă, piele neagră…Caliu n-a mai dat nici un semn că ar vrea să vorbim, eu am mers la cununia religioasă în Slobozia şi când m-am întors se cam întunecase. Băieţii începuseră să scârţâie din instrumente de bun venit pentru nuntaşi, aşa că am crezut că m-a fentat Caliu. Numai că fiind un domn şi un prinţ bunic, Caliu a venit la mine, ne-am retras pe o băncuţă chiar pe malul lacului, şi am stat de vorbă liniştiţi, în seara aia cu greieri şi cu luminile ce se răspândeau pe lac. Ăia cântau şi Caliu îmi povestea cu dor de nea Cacurică, de copilăria lui, de filmul “Concursul” şi de toate cele. Apoi s-a întors pe “scenă” şi au cântat până dimineaţa, neamplificat, cântece lăutăreşti, pe la mese. N-am făcut nici o fotografie, era întuneric, apoi stăteam pe ghimpi când începea să se însenineze, aşteptând măcar cinci minute de lumină. Însă au fost ca vampirii, au făcut o chestie cu voalul miresei, un cântec, apoi, la primele raze, au strâns şi gata. Caliu va cânta în seara asta împreună cu Taraful Haiducilor din Clejani la Grădina Uranus, în acelaşi loc în care au cântat şi în iulie 2007. Aici găseşti intreviul pe care l-am făcut în acea seară şi fotografiile făcute de-a lungul anilor cu taraful Haiducilor
http://www.formula-as.ro/2010/936/ce-mai-face-86/caliu-imparatul-viorii-din-clejani-12909