Colegii mei s-au urcat în maşină, ne-am făcut cu mâna, şi i-am privit cum se îndepărtează în vale, printre brazi. Pentru ei urma un drum lung înapoi, până în Haţeg, iar pentru mine, patru zile petrecute la o mănăstire în Munţii Şureanu. Era o după amiază răcoroasă de sfârşit de iunie, cerul era înnorat, bătea vântul. Norii s-au împrăştiat şi soarele a ieşit cu putere cam cu o oră înainte de a pleca de la mănăstire, însă îmi aduc aminte cu mare drag de cele patru zile petrecute la Oaşa. Mai întâi, fratele Ioan m-a luat să-mi arate mănăstirea, chiliile, unde dorm, unde mănânc, unde-i biblioteca. Mulţi dintre fraţii de acolo sunt foarte tineri, absolvenţi de facultăţi, litere, politehnică, etc. Mi-i imaginam pe călugări mai duri, mai închişi, şi m-a mirat căldura, prietenia, sinceritatea cu care m-a primit fratele Ioan. Mi-a spus că lupta cu tentaţiile lumii este constantă, zilnică, însă pe el, şi pe ceilalţi, nu-i i-a adus şi nu-i ţine nimeni acolo cu forţa. Era student, a ajuns la Oaşa în excursie şi a simţit că vrea să vină şi să rămână acolo, că acolo e viaţa lui. Şi aşa simte şi acum. Simplu. Cum mă plimbam eu prin curtea mănăstirii, am dat peste un tip tânăr, în slopetă de lucru, ne-am uitat unul la altu, ne-am salutat, apoi s-a uitat ţintă la Nikonul meu şi a început o  discuţie legată de obiective. Îmi place la nebunie când fotografia dezleagă limbile, e un mijloc de comunicare ce uneşte oameni de pe continente sau culturi diferite. Mi-a spus că are şi el un Nikon şi a dat o fugă, cu roba lui fâlfâind, să mi-l aducă. Eram ca doi puştani străini în jurul unei mingi noi de fotbal, am schimbat lentile, am pozat… În atelierul în care picta icoane, mi-a arătat fotografiile lui şi am rămas mască, erau grozave. Apoi am aflat că-l cheamă Părintele Pantelimon, este un duhovnic foarte căutat şi un pictor iconar foarte apreciat, ce are la activ Belle Arte din Timişoara. Ideea care mi-a venit atunci, vag, în atelierul său plin de icoane, pensule, acuarele, borcane, pare să se materializeze. Expoziţia “OAŞA” are vernisajul joi, 6 octombrie, de la orele 18, la Casa Hermes din Sibiu. Cele 40 de fotografii, jumătate ale părintelui, jumătate ale mele, rămân acolo până pe 30 octombrie.