Am ajuns cu o zi înainte de vernisaj şi am coborât imediat să văd sala de la Muzeul Franz Binder din Piaţa Mică 11, cunoscut şi sub numele de Casa Hermes. A ajuns într-o oră şi Părintele Pantelimon, ne-am îmbrăţişat  şi ne-am pus pe treabă, am desfăcut pachetele cu fotografii şi vreo două ore am căutat să găsim un rost, un mod de a le aşeza pe pereţi aşa încât să se potrivească. Zece fotografii s-au întors în cutii mai repede decât s-ar fi aşteptat pentru că nu era loc pentru toate cele 40. L-am întrebat mai întâi pe Părinte dacă vrea să împărţim spaţiul, acolo fotografiile lui, acolo eu, a spus că nu, şi, chiar dacă nu erau semnate, nu cred că avea vreun rost să le împărţim. Este o unitate între ele, bineînţeles şi din cauză că eu am făcut selecţia, din sutele de fotografii trimise de Părintele Pantelimon, deci sunt cam pe acelaşi gust. Este pentru prima oară când împart o expoziţie cu cineva şi mă bucur că s-a întâmplat cu el. Am plecat de la sală cu un sentiment bun, îmi plăcea felul în care “curgeau” fotografiile, ordinea lor, ceea ce nu înseamnă că a doua zi nu am mai schimbat câte ceva. A urmat o noapte ce mi-a amintit de prima noapte petrecută la Oaşa, în iunie, anul trecut: camera era neîncălzită, m-am trezit pe la trei dimineaţă şi mi-am pus un rând de haine peste pijama, plus un hanorac cu glugă. A doua zi, pe la şapte dimineaţă l-am sunat pe părintele să-l chem în Dumbravă, nu mai fusese în splendoarea aia de muzeu şi eram sigur că o să-i placă. Am fotografiat o oră, nu se mai dădea dus, apoi am fugit în oraş, unde el urma să se întâlnească cu elevii de la Liceul Goga, iar eu cu Delia şi cu Elena, care în următoarele patru ore aveau să mă ajute să agăţ fotografiile pe pereţi.

Expoziţia “Oaşa” poate fi vizitată până pe 30 octombrie la Casa Hermes din Sibiu.