Era lumina aia auriferă, ultimele raze ale soarelui de septembrie şi eu umblam la trap, cu capul în toate părţile, pe faleza din Tulcea, încercând să prind un portret, să apară ceva. Oamenii mergeau în grupuri, în plimbarea de duminică seara, cu înghesuiala de rigoare în preajma scenei. Capătul traseului meu era un vapor mare, alb, elegant, din cu totul alt film. Un film frumos, credeam, cu cucoane cu umbreluţe din dantelă. O pereche mire-mireasă înconjurată de un fotograf, poza pe punte, în ipostaze titanistice, în timp ce eu am stat cu obiectivul aţintit vre-un sfert de oră pe domniţa înaltă ce spăla pahare, încercând să nu ratez momentul când unul din ele va zbura spre mine. Seara târziu am păşit şi eu pe punte, ca invitat al festivalului Rowmania. L-am invitat la rândul meu pe amicul Eddie Neumann, pe care-l regăsisem în Tulcea lui natală, şi, cum am păşit pe vapor, ne-a întâmpinat primarul oraşului. În jeansi, cu o cămaşă nepretenţioasă, prietenos, cu un zâmbet jovial, fără falseturi. Mi-a plăcut de el şi m-am gândit că o fi primul tip decent din sfera politică pe care l-am întâlnit , iar Eddie mi-a spus că într-adevăr, tipul e foarte ok. Delicatese cât cuprinde, am păpat tot feluri de bunătăţiuri, apoi Eddie s-a cărat, iar eu am pornit să inspectez vaporul. “Republica” este de fapt o navă de război cu aburi din Primul Război Mondial şi cea mai recentă bătălie pe care a câştigat-o a fost atunci când i-a căzut cu tronc căpitanului Gheorghe Avădanei. Omul a văzut-o prin 69 pe un şantier naval şi a salvat-o de la o croazieră spre insula fiarelor vechi, a transformat-o în muzeu, iar acum locuieşte acolo, şi se ocupă de tot. Un om mic de statură, pe care l-am sâcâit cu tot felul de întrebări, pe care i le-au mai pus sute de oameni, dar mi-a răspuns răbdător, un pic resemnat că, după ce el nu se va mai ocupa, cine ştie ce se va alege de navă. Nava e de fapt o comoară, dar nu găzduieşte nici un vampir şi nu deţine resurse pentru o reţea de telecabine, aşa că ministeru are altele mai bune de făcut. Am mai stat o oră pe nava de lux cu aer de navă fantomă, mi-am luat la revedere de la fata care abia a doua zi avea să înceapă să spele din nou paharele, pentru că acum avea grijă să le umple cu vin, şi m-am cărat la hotel.