În anii trecuţi, Muzeul Satului organiza pe la mijlocul lui decembrie un eveniment straşnic. Veneau autocare din toată ţara, copii, adolescenţi, bătrânei, se îmbrăcau pe unde apucau în costume şi urma o lungă paradă de la M.S. la Muzeul Ţăranului. Era spectaculos, plin de viaţă, să vezi laolaltă toate costumele şi obiceiurile de iarnă din Moldova, Tulcea, să auzi larma clopoţeilor şi strigăturile. Pentru mine, ca fotograf, era o adevărată cursă, umblam de la unii la alţii, schimbam obiective din mers cu degetele bocnă, dar merita din plin, aveam acţiune. Apoi, toată liota se întorcea la M.S. şi fiecare juca pe scena din curte. Anul ăsta au vrut să facă un festival de trei zile. Mi-am dat seama că va fi foarte diluat, însă am mers acum două sâmbete să văd care-i treaba. Pe scenă lălăia un grup   “Mulţi ani fericiţi, mulţi ani să trăiţi!”. Li se mulţumea din suflet pentru păstrarea şi aducerea “tradiţiilor autentice”, spectatorii erau încurajaţi să-i aplaude pentru că sunt “extraordinari”…Combinaţia Cântarea României- Floarea din grădină- Etno Tv era totuşi destul de ordinară. Până la grupul următor era o pauză de 30-40 de minute în care-ţi îngheţau toate alea, şi nu-şi avea rostul. Aproape de măşti, de cozonaci şi de opinci, era un Moş Crăciun mecanic de un metru juma care se bâţâia în ritmul muzicii şi oamenii îşi făceau poze cu el.