Ciudat cum, dintre toate fotografiile pe care le-am făcut la “Un Tango Mas”, preferatele mele sunt cele trase pe vechiul meu aparat Canon AL1, fabricat undeva prin anii 70. Poate pentru că a fost pentru prima oară când am fotografiat spectacolul şi prima oară vezi lucrurile un pic inocent, fără să gândeşti prea mult, pentru că habar n-ai ce se întâmplă, unde să stai, ce urmează. Totul se face instinctiv. Nu ştiu cum e pentru ei să-l joace-danseze de atâtea ori. În seara asta, “Un Tango Mas” ajunge la reprezentaţia cu numărul 100 la Teatrul Odeon.