Duminica trecută am primit o invitaţie care m-a bucurat. Aceea de a-i însoţi şi fotografia a doua zi pe cei din Taraful Haiducilor la înregistrarea emisiunii “Garantat 100%”. Au tras patru piese brici, cu Caliu şef de orchestră, apoi au făcut două serii de interviuri. Nu-i mai văzusem din toamna lui 2011, a fost grozav să vorbescu cu Caliu şi cu Robert, să-i ascult cântând din nou, dar şi un pic trist. De când îi ştiu, din 2000, Ilie Iorga a fost mereu acolo, pe scenă. Aflasem de curând că s-a dus, în vara trecută, dar nu-i mai văzusem fără el. Era un tip diferit de restul din taraf, şi asta nu pentru că nu venea din Clejani, ci din Mârşa. O prezenţă calmă, nu l-am văzut certându-se, părea, şi ca figură, un gentleman.Cu părul alb, dat pe spate, cu profilul acvilin şi cu ochii scânteietori, de culoare deschisă, Iorga era un maestru al baladelor lungi, haiduceşti, dar şi al cântecelor de dragoste cântate în doi sau în trei. Avea o voce inconfundabilă,, puternică,îşi dădea un pic capul pe spate, întindea mâinile în faţă, şi striga de ţi se zbârlea pielea.
Fotografiile-s făcute în 2007 la E Uranus.