Bagajele erau făcute, camera predată după o săptămână de ședere, însă eu voiam să facem fotografiile în cameră și am insistat. Ne-au dat cheile, fără vreo tragere de inimă, pentru un sfert de oră. Apoi Kjersti pleca spre Paris. O cunoscusem cu o zi înainte la workshop-ul de dans pentru nevăzători susținut de ea la invitația Asociației Tandem. Avea ceva care m-a făcut să-mi doresc să încercăm câteva portrete împreună. Când i-am spus că pentru seria asta cu fotografii cu femei frumoase a râs, s-a destins. Și, la unul din ultimele cadre, la capătul celor 15 minute, mi-a spus Știi, eu chiar am pozat pentru o mare revistă de modă. Am sărit Aha! Știam eu că-i ceva. Nu chiar, mi-a spus ea, eram aproape un copil, asta s-a întâmplat demult și n-am pozat pentru că voiam să fiu fotomodel. Nu voiam decât ceva bani ca să-mi cumpăr pantofi de balet.
București, mai 2015.