La șapte dimineața m-am trântit într-un hamac de la barul unde Tavi le făcea pe toate. Cum ar fi să pună muzică simfonică la pick-up. Când s-a gătat discul cu Rachmaninov, a trecut pe laptop și atunci mi-a venit să îi spun că, dacă nu îl deranjează prea tare, mi-ar prinde foarte bine un Tom Waits, orice. A zis, ce chestie, preferatul meu, tocmai am ascultat mai devreme. Stai un pic. ȘI a început să caute, eu m-am tolănit mai bine, așteptând, iar din boxe a răsunat… Julia Dream. A picat extraordinar de bine, să asculți așa ceva cu mare în față. Acum, Tom Waits și Pink Floyd au tot atâtea în comun cum au Shining și Jesus Christ Superstar, dar, după cum mi se pare mie, în fotografia asta se îmbină la fix. Tavi e tipul cu mărgelele din povestea cu mica argentiniancă.