După vreo lună de discuții telefonice, ne-am nimerit amândoi în Deltă, el pe Sulina, eu la Sfântu Gheorghe. Întâmplarea a făcut să ajungem amândoi la Tulcea în aceeași zi, așa că l-am așteptat la vapor pentru a ne cunoaște și a stabili o întâlnire pentru a doua zi în București. Ne-am întâlnit apoi cu două-trei ore înainte să plece spre aeroport, spre Japonia. A fost atât de amabil încât să îmi ofere albumul său de fotografie, Maramureșul meu. După vreo oră de conversație, am scos aparatul să trag câteva cadre și i s-a luminat fața. Era același model, sau unul foarte asemănător, cu care bătuse ani în șir Maramureșul, și multe din fotografiile albumului erau făcute cu el. Era foarte încântat de aparat. A trecut demult pe digital și nu-i place prea tare. Însă Toyo este oricum un oraș scump, asta ar mai lipsi, bani pentru filme și developări. A durat câteva minute bună să îmi scrie , în japoneză și în română, autograful pe carte, frumos caligrafiat. Interviul meu Miya Kosei din Formula As poate fi citit aici.
http://www.formula-as.ro/2015/1179/acasa-1/miya-kosei-cum-ma-intorc-in-japonia-imi-pun-muzica-romaneasca-si-mi-se-face-dor-de-maramures-19579