N-am mai ajuns demult in gară cu 45 de minute înainte de plecarea trenului, însă aveam de cărat două plase mari cu fotografii. La linie era zgomot, se lucra, se curațau stâlpii, asta-i o noutate. Cum am tot împins interviul pentru Radio România Cultural până în ajunul plecării, George a venit la linie cu un sfert de oră înainte, ne-am urcat în tren și acolo am stat de vorbă. M-a întrebat, printre altele, dacă am fotografii din expoziție făcute în gară. Și încă cum! Trenul a pornit foarte încet din gară, iar eu mă uitam pe geam așteptând capătul liniei, să văd dacă ei sunt acolo. Erau. George ținea mâinile pe larg desfăcute, pe spătarele băncii, cu capul dat de spate, dar eu știam că nu doarme, iar tanti Valerica, pe care toți o știu în gară ca Bunica, pe aceeași bancă, dar cu spatele, stătea înclinată, ea cred că ațipise. Am avut un sentiment ciudat, văzându-i acolo în timp ce porneam spre Sibiu cu fotografiile în care apar și ei. Parcă mă bucuram că expoziția se pune pe picioare și că pot să arăt fotografiile și să vorbesc despre ei, parcă aveam un nod în gât că ei rămân acolo, fără să-i ajute cu nimic concret treaba asta.
Expoziția “No Direction Home” poate fi vizitată până pe 29 iunie în Turnul Sfatului din Sibiu, la primul nivel.