N-am avut nici o intenție, însă primii trei oameni ce au vorbit la vernisajul din Turnul Sfatului au fost: un “neamț”, un italian și un francez. Fed Nuss fotografiază de 50 de ani pentru “Tribuna Sibiului”. L-am văzut într-un material pe TVR2 în care m-au entuziasmat fotografiile sale de la primele ediții ale Festivalului de Jazz Sibiu. M-am emoționat când l-am văzut explicându-i soției sale câte ceva legat de fotografiile unei expoziții de ale mele la Sala Thalia și de atunci suntem amici. Mă bucur de fiecare dată, când îl întâlnesc, rar, pe tipul ăsta înalt, bine legat, plăcut la vorbă, cu o strângere fermă de mână și cu o alură de cavaler din alte timpuri, fără urmă de aer de bătrânețe însă. L-am sunat cu trei zile înainte, a zis că vine și a venit la fix. A fost uimit că totul e pe film, nu mai știa că se găsesc filme în format mediu. L-am întrebat dacă vrea să spună câteva cuvinte, a zis că da și a povestit celor prezenți cât de tare apreciază alb-negru și faptul că încă trag pe film. Atunci, Maurizo Marchesini, prietenul meu italian stabilit în Sibiu, care m-a ajutat serios cu logistica expoziției, a venit și mi-a spus la ureche că vrea să vorbească și el ceva. A avut o intevenție pur latină, sangvină, foarte bine venită, în care a spus că pe el nu-l interesează tehnica, pe film, digital, alb negru, etc, ci faptul că doamna din fotografia aia e tristă. Doamna cealaltă parcă așteaptă un bărbat care nu va mai veni, copiii ce se joacă sunt falși, parcă nu există acolo, oamenii aceștia sunt invizibili, în unele cadre apar doar urmele lor. Louis Guermond, un fin cunoscător al domeniului, a calmat un pic lucrurile cu un discurs în care a făcut referiri cât se poate de pertinente și de interesante la istoria fotografiei. M-am bucurat foarte mult să-i am alături pe acești prieteni fotografi. Fed Nuss mai văzuse alte două expoziții ale mele în Sibiu, și pentru mine a fost important ca și Louis și Maurizio să-mi vadă măcar una.