Domnul Dumitru, de la casa de bilete a Turnului, m-a anunțat că a urcat un domn, probabil norvegian ceva, care voia neapărat să mă cunoască, după ce văzuse expoziția. Când a coborât, ne-am cunoscut. Un american tânăr, înalt, entuziast, foarte dornic să afle unde-i vioara ce apare în fundalul fotografiei cu nea Fănică. De obicei mă calcă pe nervi întrebările astea, dorința febrilă a privitorului de a ști neapărat cine este în fotografie și unde-i ea făcută. Odată recunoscut personajul/locul, interesul lor pentru fotografia în sine dispare. Însă americanul mi-a vorbit despre fotografii, s-a mai uitat odată la toată expoziția și era clar că-i foarte încântat. În plus, a fost singurul care m-a întrebat dacă titlul expoziției are legătură cu B.D. și dacă sunt fan. Omul, muzician, cânta la violoncel. I-am scris pe o hârtie unde găsește vioara, dacă ajunge în București. Urma să ajungă, pentru că interpreta pe scenă în piesa regizată de Tim Robbins, “Visul unei nopți de vară”, ce s-a jucat la Sibiu, apoi la București. În altă zi, un domn rotofei, cu ochelari, pălărie de cowboy, timid, m-a întrebat cu o voce șoptită, în engleză, dacă știu cine-i fotograful. Am discutat un pic, mi-a spus că am ales un subiect foarte dificil. M-a întrebat de unde sunt, l-am întrebat de unde e. Din Marea Britanie, lucrează în București. Good By! Mai târziu am găsit pe Tweeter ceva postat de el despre expoziție, din care am aflat și ce job are la București, anume ambasador.