A fost destul de amuzant încât să mă scoată din toropeala ce începuse să mă cuprindă după o lungă plimbare matinală. Spre sfârșitul ei, când începea deja să dea căldura, am găsit potecuța asta spre piață și am stat vreo 10-15 minute să trag câteva cadre. Un bătrân a venit să-și ia bicicleta și m-a întrebat dacă fac poze pentru că nu ar fi voie să-ți lași bicicletele acolo. Am intrat în vorbă, omul își pusese un lănțic firav la bicicletă, asta după ce-I furaseră două înainte. În momentul ăla, apare brusc din magazinul de lângă, ca scos dintr-o cutie cu arc, un bărbat tânăr, iute, vioi. Îmi zice că fac fotografii la umbrele bicicletelor, nu-I așa, el știe pentru că are și el pasiunea cu fotografiile. Nu trece o zi să nu facă fotografii, multe. L-am lăsat pe bătrân și am continuat să vorbesc cu tipul ăsta. I-am spus că am o expoziție în centru, m-aș bucura să treacă pe acolo să o vadă. I-am dat un flyer. S-a uitat lung la el. M-a întrebat dacă sunt fotografiile mele acolo. I-am spus că da și atunci el a zis Da, da oricum eu fac mult mai multe fotografii! Și a dispărut înăuntru la fel de iute cum apăruse.