Câteva gânduri ale prietenului Maurizio despre Gheorghe Fălcaru, zis “Fluierici”.
“Degetele tale zburau la propriu pe acel fluier. Câtă frumusețe, câte sunete
minunate, câte emotii ieseau din acea bucată lungă de lemn, rotund și consumat. Când
tu cântai atingând acele găuri, melodia ieșea perfectă și minunată. Picioarele mele
băteau ritmul, împreună cu întreagul meu corp care dansa și nu putea sta nemișcat la
sunetul minunat al muzicii voastre. Eu, care vin de departe, din Italia, țară care
găzduiește mari muzicieni și cântece extraordinare, nu am putut rezista acestei mari
si fantastice muzici tradiționale a tale. Mi-au plăcut imediat aceste sunete,
aceste ritmuri care erau pentru mine absolut noi și necunoscute, dar foarte
eficiente. M-am simțit întotdeauna ca oamenii din Clejani, care se văd în acel film
frumos de Toni Gadlif “Lacio Drom”. În acest film, tu cânți și toți locuitorii din
împrejurimi vin acolo să petreacă cu voi toți, Lăutarii. Și eu de multe ori când am
putut, am venit să vă ascult, să simt și să mă bucur de muzica voastră. Am venit
atras si fascinat de ritmurile tale incredibile care sunau exact la fel ca în acel
film unde dansau toți acei oameni.
Acum, din păcate, draga “Fluierici”, ai plecat. Taraf de Haiduc și toate celelalte
tarafuri, pentru care tu ai cântat atât de mulți ani, vor găsi un alt muzician, la
fel ca tine, care va continua tradiția muzicală lăutărească, așa cum au făcut toți
acei țigani muzicieni care au considerat muzica o cultură, o artă și nu doar un loc
de muncă. Mie îmi rămâne plăcerea de a te fi ascultat de multe ori și gândul că m-am
putut bucura de talentul tău. Eu am avut, de asemenea, onoarea de a te întâlni
personal și chiar am schimbat câteva impresii cu ocazia unui concert la Sibiu. Cu
acea ocazie, ți-am strâns puternic mâna pentru a te complimenta. Acum, mai mult ca
oricând știu că am strâns nu doar mâna unui maestru, dar, și cea a unui mare artist
care ne-a lăsat, din păcate, și pe care nu îl voi mai putea auzi cântând.
Îți multumesc pentru tot ce ne-ai dăruit.” Maurizio Marchesini.