Primul concert la care am mers de capul meu s-a petrecut pe 8 decembrie 1989 la Sala Polivalentă. Drumul până acolo, prin parcul Tineretului a avut un iz inițiatic. Să intrăm a fost o aventură, coadă la bilete, îmbulzeală la intrare. În sală, o atmosferă pe care nu o mai simțisem, ceva între pericol, societate secretă, nerăbdare. Piele, ținte, plete, eram pentru prima oară între ei. M-am cocoțat cu câțiva colegi de liceu în dreapta scenei și bănuiesc că așa m-aș simți acum dacă aș ajunge pe Wembley. Colegul meu de bancă a fost atât de fraier încât să-ți aprindă o țigară și l-au săltat unii, i-au chemat părinții să-l ia. Cumva, datorită lui ajunsesem acolo. Fratele lui mai mare avea pick-up, și, cum stătea la doi pași de liceu, chiuleam și ascultam la el discuri, mai ales Iris I. Unul dintre băieți a spus că trebuie neapărat să mergem la concertul ăsta pentru că știe din cele mai sigure surse că Minculescu e foarte bolnav și ăsta va fi ultimul concert Iris. Cântau mai multe trupe. Mi-a plăcut Iris, nimic de zis, dar am plecat acasă cu Celelalte Cuvinte în cap. Cântau altceva, habar n-aveam ce e, dar m-au prins. Și iată că trupa a serbat în acest decembrie 35 de ani, un fapt uluitor. Aniversări cu cifre mari au mai fost, însă ce-i uluitor aici e faptul că trupa asta a ridicat de la bun început ștacheta sus și a ținut-o acolo atâta timp. O carieră constantă, în aceeași formulă, fără pauze lungi, compromisuri, abureli pentru îmbunat publicul. Iar astăzi este ziua lui Călin Pop. Mulți înainte! Avem aici o fotografie din 2008 de la lansarea albumului Stem și un articol scris la aniversarea 25.
http://www.formula-as.ro/2006/748/eveniment-17/celelalte-cuvinte-7591