Mai făcusem fotografii în iarna lui 2006, pe ger, în câteva dintre ele are lacrimi de la frig. Atunci am vorbit, mi-a povestit despre casa ei de filme, proiecte și despre altele. Acum, când aveam din nou de făcut fotografii pentru copertă cu Manuela Hărăbor, nu s-a legat deloc conversația. Am fotografiat și atât. La un moment, am scos din sac Rolleicord-ul, pentru câteva fotografii pe film și toată atmosfera s-a schimbat. I-am văzut o sclipire în ochi. Mi-a povestit că e aparatul copilăriei, tatăl a fost sculptor, avea un 6×6 cu care a fotografiat tot timpul, până când a hotărât să-l vândă, la pensionare. Și am vorbit despre amintiri și despre emoții și despre fotografii.