Când a venit prima oară la Bucureşti, în aprilie 2005, Bobby Mc Ferrin nu a avut programată nici conferinţă de presă, nici vreun interviu excusiv. După concert însă, Aurel Mitran, în tripla sa “meserie” de organizator, boier şi gentleman, mi-a făcut semn să vin în culise. Muzicianul stătea blând pe o băncuţă şi câte un privilegiat se aşeza lângă el şi petrecea câteva minute. Am aşteptat răbdător ca un cântăreţ-reporter să-i pună întrebări, să ia autograf, să-i povestească, să-şi facă poze cu el….Când m-am aşezat pe băncuţă, Mitran mi-a făcut semn cu un deget. Un minut sau o întrebare. Mc Ferrin era ca un maestru zen, total relaxat, părea că nici un norişor nu-i trecuse în ultimii doi ani prin raza vizuală, că dacă-ţi încrucişează picioarele poate părăsi băncuţa levitând. L-am întrebat cum reuşeşte treaba asta, e ceva natural sau face vreun efort  . Mi-a răspuns zâmbind că vine de la sine. A durat un minut şi am simţit că a fost o experienţă care m-a îmbogăţit, bănuiesc că aşa te simţi când vii de la o şedinţă de bioenergie. Anul ăsta a fost diferit, s-a anunţat o conferinţă de presă la Inter, contramandată pentru că omu venise răcit de la ruşi. Am fost totuşi primiţi cu o oră înainte de începerea concertului. Bobby tocmai îşi încheia cele zece minute de repetiţii cu muzicanţii români pe care-i vedea pentru prima oară, s-a aşezat pe marginea scenei şi a discutat degajat, amabil, vreo 20 de minute cu ziariştii, iar la sfârşit, chiar dacă organizatorii au tot explicat că nu-i o sesiune de autografe, a acordat liniştit câteva, unul pe o carte a lui D.H. Lawrence. Apoi s-a dus uşurel în culise şia apărut peste 40 de minute înapoi pe scenă pentru concert. Iată şi primele mele foto pe anul ăsta puse pe site. Lui Tiberiu Crişan i-au ieşit câteva fotografii care-mi plac foarte mult, le puteţi vedea aici  http://www.bestmusic.ro/poze/Poze_concert_Bobby_McFerrin/Bobby_McFerrin-gid-118087-it-1478780-l-1