Am intrat cu vreo 20 de minute mai devreme în Sala Radio, cu scaune noi nouţe, dar goale. M-am gândit că o să se repete faza de acum 2 ani, când cel mai tare concert de sală al anului, Kronos Quartet, s-a ţinut cu sala aproape goală. Însă duminică 21 martie preţul biletelor a fost cu muuult mai accesibil, aşa că sala s-a umplut ochi. Arată foarte bine şi se aude grozav. Galliano a apărut parcă mai subţire şi mai tinerel, de astă dată cu un sextet şi a început cu Bach, tema noului său album. A mai cântat Piazzolla şi piese proprii, una din ele, mi-a spus după concert, scrisă pentru fiica lui de 2 săptămâni, Lili. Prima oară l-am văzut în urmă cu 8 ani, tot la Radio, împreună cu Michel Portal, apoi la festivalul de acordeon al lui Emy Drăgoi, cântând singur. Atunci i-am dat fotografia asta, la dimensiuni mai mari, habar n-am dacă i-a plăcut sau nu. A fost atmosferă faină şi de data asta, parcă s-a simţit un fior în public de fiecare fată când cânta Piazzolla, dar şi Bach a intrat la fix. Am mers la cabină după concert, am făcut un interviu, iar Galliano a fost mai jovial, mai vorbăreţ decât în 2008, la interviul dintr-un mediu mai oficial, într-o sală a Institutului Francez. Mulţumiri profesoarei de franceză a Oanei Muntean pentru învăţăturile transmise din generaţie în generaţie, astfel că interviul nu s-a transformat într-un minicampionat de mima împănat cu două cuvinte în engleză.  P.S. Galliano va cânta şi miercuri seară la Sala Radio, ca invitat al Orchestrei de Cameră Radio.