Nici una dintre fotografiile mele apărute pe vreun disc nu a fost prezentată corect. Coperta albumului “Performance”: Ţăndărică şi Marius Mihalache,  plus două fotografii din interior îmi aparţin, însă nici o semnătură nu apare pe disc. Următoarea copertă, Loredana: “Fata cu şosete de diamant”, este semnată, însă fotografia mea alb-negru a fost prelucrată în aşa hal, i s-a pus un fundal da rahat, încât arată ca orice altă fotografie de studio, deşi era făcută afară şi avea o serie de detalii. La nici una dintre cele două nu am primit vreun telefon de gen  ” te invităm la lansare, uite, a apărut discu”.  Cu totul altfel au stat lucrurile la următoarele două, la care am fost băgat în seamă poate prea mult.  Am fost onorat ca unul din discurile colecţiei “Ethnophonie”, pe care o apreciez atâta, să conţină două fotografii de-ale mele cu bătrânul cobzar Costache Negel.  La fel ca şi  “Muzică veche din Moldova de Sus”,  DVD- ul lansat joi,  “Ducu Bertzi şi Florian Pittiş în concert”,  conţine doar două fotografii ale mele din cinci, însă este semnat  “Foto: Iulian Ignat”. Ceea ce nu este deloc fair-play faţă de autorii celorlalte fotografii, foarte reuşite de altfel.  Mi-ar plăcut să  fiu întrebat înainte, aşa ar fi fost normal, dar nu am plecat deloc prost dispus de la lansare, ci din contră.  “Vina” principală o are doamna Pittiş. Iar când am ajuns seara acasă mi-am dat seama că am toate motivele să mă bucur:  este poate pentru prima oară în 20 de ani când am ocazia să mă revanşez într-un fel, să ofer şi eu ceva, cât de puţin, înapoi, faţă de ce a făcut şi a însemnat pentru mine Florian Pittiş.