Aseară am văzut primele rândunele din anul ăsta, se jucau ca nişte delfini pe cerul de deasupra Arenelor Romane. A mai trecut un mierloi supărăcios şi trei raţe sălbatice, în timp ce în Arene un jeep alb mergea în cercuri tasând nisipul. Îmi place când arenele, sălile, stadioanele capătă alte întrebuinţări decât cele obişnuite. La Arene îmi amintesc un concert bun cu Iris, în 2001, din turneul “Digital Athenaeum”, unul ce m-a plictisit teribil cu Dream Theater, unul spectaculos cu Apocalyptica şi unul halucinant cu Gogol Bordello. Acum, pe 1 şi 2 mai se ţine “Galop Show”, un spectacol de anvergură cu cai şi cu ai lor călăreţi şi cascadori. Teoretic nu-mi plac dresurile de animale şi nici de oameni. Acum trei ani am fotografiat vreo şase spectacole ale circului italian Aquatico Bellucci ( http://www.iulianignat.ro/portfolio_circus.html ), însă plecam imediat după pauză pentru că începeau dresurile de animale sălbatice. De astă dată am simţit că-i altceva şi, ajuns acolo, la repetiţii, am înţeles că aşa şi este. Om şi cal în aceeaşi echipă, realizând un show, muncind împreună. Văzuţi de aproape, armăsarii-s fiinţe uriaşe, puternice, duduind de energie, nu mi i-aş imagina păscând liniştiţi pe o pajişte. I-am întrebat pe câţiva călăreţi dacă cred că le face vreo plăcere cailor să intre în arenă şi mi-au răspuns cam acelaşi lucru. Că sunt ca nişte copii, elevi şi totul depinde de profesor, dacă reuşeşte să-i facă să îndrăgească materia sau nu. Dacă încerci să te impui cu forţa, dur, vei avea mereu probleme cu ei. Câteva fotografii de la repetiţia de miercuri: