I-am fotografiat mai întâi de departe, în reflexia geamurilor unui hotel, apoi am simţit că e unul din momentele în care pot să mă apropii fără să stric nimic. “Te-am văzuuuut”, mi-a spus fata şi apoi a continuat să se dichisească în oglinda motocicletei. Am fotografiat-o pe Iulia, fata din anii 1920 şi pe prietenul ei, motociclistul din 2010, sărutându-se vizavi de Capşa, apoi ne-am îndreptat spre intrarea Cercului Militar. Iniţial am crezut că adunarea din stânga Cercului era pentru balul interbelic şi am fost puţin dezamăgit, cu toate rochiile violet, strânse pe domşoarele cu zulufi, dar era doar o reuniune de sfârşit de liceu. Cei din anii interbelici aveau STIL, mă uitam la ecranul pe care erau proiectate imagini de atunci, actriţele, femeile de pe străzi, maşinile, chiar şi reclamele, parcă toate aveau clasă. A fost o seară încântătoare, cu muzică live, jazz, cu fete dansând charleston, câteva actriţe au reuşit un franch can-can, plus  cântecele obraznice de pe atunci. M-am întâlnit după mai mulţi ani cu Radu Georgescu, violonistul unei trupe dispărute, pe care o apreciam foarte mullt, Domnişoara Pogany, care acum cântă în Ansamblul Armatei.  George, care zice că ne ştim de la concertul Jethro Tull din 2007 de la Sibiu, şi-l cred pe cuvânt,  a venit cu un  Exacta Varex, găsit la bunici, un aparat foto de vreo 70 de ani, pe care, spre surprinderea mea, îl încărca cu acelaşi tip de film pe care-l folosesc şi eu: Ilford XP2. Fotografiile mele de la Balul Bucureştiului Interbelic sunt de văzut aici http://www.iulianignat.ro/portfolio_mixed_up.html   Iar articolul apare vineri în Formula AS.