Unul dintre momentele mele preferate de la Street Delivery s-a întâmplat sâmbătă, spre seară, la “poalele” peretelui mare cu graffitti-uri. S-au strâns vreo 5 chitare electrice, tobe, mai zumzănea cineva cu vocea la microfon, a apărut şi o vioară şi a ieşit un prelung jam session psihedelic. Totul plutea în jur, iar muzica îşi îndeplinea misiunea primordială. Au apărut şi copchii din cartier, care zburdau pe acolo şi voiau să încerce tot. Puştiul ăsta a făcut furori la tobe, a dat un pic la bas, până a zărit fata frumoasă cu vioara. A fost atracţie magnetică, peste puterile lui să reziste, a mers ca pe sârmă la ea şi s-a rugat vreo 20 de minute în toate chipurile să-l lase şi pe el la vioară. Mai târziu l-am văzut în mare formă la work-shop-ul de percuţie, dar cu vioara n-a fost să fie.