Am ajuns în sfârşit, şi bine am făcut, la expoziţia semnată Inge Morath, de la MŢR. E deschisă până pe 18 octombrie, în sala Irina Nicolau, cu intrare prin Monetăriei. O sală mare, albă, plină cu zeci şi zeci de fotografii alb-negru făcute de fotografa austriacă în călătoriile sale prin România, în 1958. De la gurile Dunării în Oaş, de la Voroneţ la Braşov şi Bucureşti, remarcabil cât de multe fotografii de calitate şi câte drumuri a făcut într-un singur an. Multe fotografii sunt minunate, după gustul meu, altele au un caracter documentar, păstrează pe hârtie o lume pierdută. Câteva copile în costume tradiţionale pe uliţele de pământ ale satului Certeze, cu casele bătrâneşti în fundal. Certeze arăta acum 7 ani, când am ajuns eu acolo cam aşa: pe de o parte şi de cealaltă a şoselei, câte un pălăţoi, două maşini de lux în curte şi casa bătrânească nicări. Chiar şi fotografiile  în care un personaj se uită şi zâmbeşte la obiectiv au un farmec: surâsul, sclipirea din ochi este atât de simplă, de inocentă. Când am ieşit în curtea interioară a muzeului am văzut un domn care bătea o minge, iar de la un difuzor pus pe geam se auzea “You`ll Never Walk Alone” imnul celor de la FC Liverpool. Am bănuit că-i mâna prietenului meu Călin Torsan şi am aşteptat să apară. Între timp mă uitam la peretele cărămiziu, plin cu frunze de toate culorile, ce adiau în vânt şi-mi imaginam că ar putea fi peluza Kop, cu mii de fulare fluturând la început de meci, cu mii de glasuri cântând. De fiecare dată când aud tribunele alea cântând se zbârleşte pielea pe mine. Călin a apărut val vârtej, cu ochelarii prinşi cu scotch peste părul lui des, aproape alb, abia aşteptând să-nceapă miuţa. Avem cam aceeaşi pasiune pentru fotbal şi de fiecare dată când am jucat  cu el, m-am bucurat să fiu în aceeaşi echipă. Nu te-ai gândi că un tip care cântă la fluiere, şi a făcut parte dintr-o bujuterie de trupă precum Domnişoara Pogany, joacă atât de dârz, de fizic.  Faza e că alaltăieri, cu o zi înainte, mă salutasem din mers, prin centru, cu Alecu, fostul chitarist al trupei, apoi găsisem într-un magazin Humanitas un CD cu Domnişoara Pogany, atât de rar că nici Călin nu-l mai are. Fotografia-i făcută acum doi ani la un festival în Petroşani, unde Călin Torsan a cântat cu noua sa trupă, Eiuneea.