Un album nou la galeria DANCE ,cu fotografii din spectacolul de pe 1 aprilie de la Sala Palatului.Initial mi s-a spus ca acest spectacol NU se fotografiaza,apoi am primit acceptul a fotografia 15 minute in timpul repetitiilor.Multi oameni din “show biz” isi imagineaza ca pui aparatul la ochi,declansezi de 1224 de ori si asta se numeste fotografie,iti ajung trei piese,10-15 minute.De asta data,organizatoarele spectacolului au fost atat de dragute incat m-au lasat sa fotografiez toata perioada repetitiilor.E drept ca ,daca punem cap la cap momentele din cele 3 ore petrecute la repetitii in care am avut lumina de fotografiat,se strang vreo 15-20 de minute.Scena pe care se repeta era in bezna si din cand in cand se mai aprindea un spot,care dura cateva secunde.Am vrut de mai multe ori sa ma car,insa in cele din urma,la sfarsit,cand au aparut cele doua vedete,Gustavo Russo si Samantha Garcia,a aparut si lumina.Ma uitam la ceilalti dansatori,nemachiati,in treninguri ponosite,femeile parca nu spuneau nimic,erau departe de ce imi imaginam eu ca inseamna dansatori profesionisti de tango.Si,doua ore mai tarziu,cand a inceput spectacolul,s-au aprins reflectoarele si au aparut machiati,femeile in costume stralucitoare,cu greu i-am recunoscut.Femeile aveau o atitudine felina,sclipeau, barbatii aratau si ei foarte bine.La un moment dat,Samantha Garcia a aparut intr-o bluza foarte decoltata si cu spatele gol,iar miscarile ei atinsesera o cota de senzualitate la nivel de alarma,asa ca nu puteam sa ma gandesc decat “dati-o jos,da-o jos!”.Pe de alta parte imi era foarte clar ca nu e un spectacol de striptease si in nici un caz nu se va intampla asta.Si totusi,fata si-a scos bluza si a dansat cateva minute in semiobscur,cu bratele partenerului mascandu-i goliciunea intr-un joc de bun gust.Ma uitam la picioarele lor si ale celorlalti dansatori si parca asistam la un rodeo,eram mereu in suspans daca or sa-si dea la turloaie sau nu,atat de repede si le miscau,in unghiuri periculoase.Oamenii aratau mai degraba a sportivi profesionisti,parca nu am simtit nici vreun fior artistic,ca in spectacolul lui Razvan Mazilu,”Un Tango Mas” (care se juca in aceeasi seara) si nici acea intimitate si atmosfera prieteneasca pe care o regasesc la milongile din Bucuresti.Mi-a facut mare placere sa ascult muzica lui Piazzolla cantata ca la ea acasa,cu pian,bandoneon,vioara si chitara.Apropos de milonga,inca mai puteti prinde sambata si duminca doua milongi in cadrul Festivalului de tango de zilele astea.Se tin la Centrul Militar,in sali foarte frumoase,si intr-o atmosfera placuta.