Vineri după amiaza aranjam fotografiile pe pereţi, într-o sală pe gustul meu, cu stâlpi deschişi la culoare, cu spoturi de lumină, un spaţiu compact şi intim. Mă uitam după fotografii căutând un sens de a le aranja pe pereţi, şi îi strigam pe acolo, “brea Nea Cacurică, pe unde eşti, Joaquine, Omaro”. Iniţial, având în vedere că fotografiile-s făcute începând de prin 2003, m-am gândit că poate nu mă mai reprezintă, am avut un uşor dubiu, dar văzându-le mari, înrămate frumos, m-am simţit mândru de fiecare din ele. Şi m-am bucurat să-i prezint pe aceşti oameni, cântăreţi, artişti, pe care-i îndrăgesc. Mi-am dat seara câţi dintre cei din expoziţie nu mai sunt prntre noi: Cachaito Lopez, Ibrahim Ferrer, Nea Cacurică, Culai, Costache Negel, Ionu lu Grigore…Prietenii mei din grupul maramureşan Iza aveau spectacol în acea seară, alături de Ioana Crăciunescu, cu “Electra” la doi paşi, la teatru şi i-am invitat să vadă expoziţia. Ioana Crăciunescu era la prima etapă a petrecerii zilei de naştere, aşa că nu şi-a putut lăsa acolo musafirii, însă a venit Anuţa Pop, a privit cu atenţie fiecare fotografie, a fost încântată şi mi-a prins foarte bine venirea şi reacţia ei care ştiu că-i sinceră. A mângâiat uşor fotografia cu “Paganini”, i-a spus câteva cuvinte, cu drag, că-i un an de când s-a dus şi că le e tare dor de el. Nu doar pe scenă, ci mai ales în microbuz, la drumuri lungi, când Paganini cânta şi le spunea “poveşti SF”. Adică inventate de el dar prezentate ca adevăr 100%. . Îmi amintesc că şi mie îmi povestise cum o visase el pe soţia lui cu un an înainte de a o vedea prima oară şi cum şi ea îl visase la fel, şi alte d-astea. I-am spus Anuţei că nici în fotografie, Paganini n-are astâmpăt, la vreo 10 minute după ce am aşezat toată expoziţia pe pereţi, am auzit un POC şi zgomot de sticlă spartă: rupsese nailonul şi căzuse. Paganini n-avea stare, nu putea fizic să stea fără să cânte la vioară. Odată, în casa Anuţei şi a lui Popicu din Hoteni, unde eram invitat cu colegii de redacţie, l-am chemat pe Paganini să ne cânte. Venea de la o nuntă, era obosit, dar nu se mai oprea. L-am tras de mână şi l-am pus la masă, se aşeza, zicea “sigur, sigur”, după două minute ţâşnea în picioare şi tot aşa. Fotografia e făcută la Ateneu, în decembrie 2008, la marele succes “Ultimii rapsozi”, proiectul lui Grigore Leşe. După concertul de pe scenă, Paganini a coborât cu trupa lui şi acontinuat să cânte în hol, se blocaseră scările de lume, apoi, mai târziu, oamenii plecau, dar Paganini nu se dădea dus, dădea zor mai departe. Expoziţia “Buena Vista şi alte tarafuri” poate fi în continuare văzută la sala de la primul nivel a Turnului Sfatului din Sibiu.