La fel cum s-a întâmplat şi în cazul altor artişti aduşi de Fundaţia Phoenix ( Uriah Heep, Mezzoforte, Jon Anderson), am avut parte de un interviu cu Omara Portuondo. Mi-a povestit despre mama ei, infirmieră, care cânta mai mereu prin casă, de Havana tinereţii ei, de soţul care nu prea i-a înţeles meseria şi lungile turnee, de fiul ei, care are aceeaşi vârstă cu mine, a fost o discuţie încântătoare, până când cineva a băgat capul pe uşa săliţei de la Hotelul Marriott, unde eram cu Omara şi cu Analia Selis, care se ocupa de traducere. ( Analia îmi traducea întrebările, eu ascultam răspunsurile Omarei privindu-i cu atenţie gesturile şi treceam mai departe, fără să aştept traducerea). Era semnalul că s-au încheiat cele 10 minute alocate interviului. De multe ori mi s-a întâmplat să observ că artiştii ar mai sta la palavre şi după asta. Am ieşit pe hol, un prieten m-a sunat să-mi spună că tocmai a devenit pentru a doua oară tată, aşa că am mai rămas pe acolo, iar când Omara a ieşit, m-am gândit să-i cer un autograf. Ce femeie adorabilă! Pe atunci, în 2006, avea 76 de ani. A zâmbit candid, a dat din gene şi mi-a spus că-mi semnează dacă-i dau un pupic. Apoi  s-a înălţat pe vârfuri şi m-a pupat şi ea. Concertul a fost minunat, l-am putut fotografia integral, luminile foarte bune, Omara dansa, radia, primea ovaţii şi flori. I-am zărit lacrimi în ochi când i-a dedicat lui Ibrahim Ferrrer “Dos Gardenios”, piesa pe care-o cântau în duet. În noiembrie şi decembrie 2010, Omara Portuondo se află în plin turneu european, la 80 de ani! Cele două fotografii fac parte din expoziţia “Buena Vista şi alte tarafuri”, ce poate fi văzută până luni în sala de la primul nivel al Turnului Sfatului din Sibiu.