Am văzut-o pe o trecere de pietoni pe Bdul Magheru, m-am întors din drum şi am urmări-o mai bine de-o oră, timp în care i-am făcut 5 fotografii. Mânca cu poftă dintr-o merdenea într-o patiserie, zâmbea, intra în toate magazinaşele din drum, se plimba fără vreo ţintă, se bucura de forma sa pământeană. Ca un manechin din vitrină ce-a coborât să se plimbe pe străzi, dar nu avea rafinamentul uni manechin de pe podiumurile de modă, cu gesturi studiate, ci de contesă cu graţie înnăscută, ce-a făcut o glumă şi-a plecat să se plimbe prin bazar. Era nefiresc de naturală,  îmbrăcată şi coafată într-o combinaţie de stiluri ale anilor 50 şi 2022, putea avea oricât între 35 şi 55 de ani, asta dacă faceam greşeala să luăm în considerare anii noştrii, când ea nu era de aici. M-am gândit să intru în vorbă cu ea şi să-i explic că vreau să-i fac fotografii, chiar am dat nas în nas într-un butic de unde o spionam, dar îmi era clar că este genul de fiinţă care te atrage într-o cameră de hotel de cinci stele, şi când te apleci să schimbi filmul, tentacule şi antene de furnică ies din sacoul argintiu, apoi cu un sughţ discret scuipă pe covoraş aparatul, doamna se uită în oglindă, îşi dă cu ruj atentă, apoi iese să păcălească alt fotograf.