Nu se înghesuia lumea la gondole, era scump (se pornea de la 80 de euro), frig, umezeală. Doar sâmbătă am văzut cozi de turişti japonezi la plimbări, dar acum era joi la Venezia. Spre seară, gondolierii mai intrau într-o gheretă de la malul apei, stăteau la taclale, se mai încălzeau cu un ceai. Am aşteptat ca unul din ei să se întoarcă cu faţa şi între timp am zărit o franţuzoaică sexagenară care-şi freca fremetic mâinile îngheţate. Cum aveam o pereche în plus de mănuşi cu degetele tăiate, m-am apropiat şi i-am oferit una, dar tot ce am reuşit a fost să o bag în sperieţi pe biata femeie.