Joia si vinerea trecuta am incercat sa fotografiez serile de milonga din cadrul festivalului de tango,un subiect drag mie.Ca de obicei am fost foarte bine primit,e o lume speciala acolo printre pasionatii de tango,oameni finuti,amabili,desprinsi parca din anii interbelici,chiar daca sunt  tineri si foarte tineri.Partea proasta e ca de obicei,la milongi,lumina e foarte slaba,nimeni nu vrea sa danseze in lumina “reflectoarelor”.Asa ca in prima seara am facut vreo 10 fotografii,iar in cea de-a doua -nici una.Am dat buzna sambata la Giurgiu,unde se tinea,pe un camp,un show aviatic ,bucuros de un contrast de zi dupa toate fotografiile de spectacol,in care am fost dependent de lumina lor.Am facut doar doua filme,unul color,unul alb-negru,dar cand le-am scanat prima impresie a fost ca nu am decat vreo 7-8 fotografii care-mi spun ceva.Fie m-am dus ca la pomul laudat si nu era acolo ce ma asteptam,fie nu m-am concentrat eu cum trebuie.Apoi mi-am dat seama ca daca am 5 fotografii care sa-mi placa nu-i chiar asa rau.