În primul week-end pe care l-am prins la carnaval a fost înghesuială mare, chiar dacă era frig şi ploaie. Poliţişti în uniforme galbene dirijau circulaţia turiştilor prin centru, de parcă ar fi fost maşini, acum urcă şuvoiul ăsta pe pod şi ăstălalt mai are de aşteptat. După doi ani, într-o sâmbătă cu soare, de dimineaţă nu mai răzbeai să faci zece paşi în cinci minute, era ca-ntr-un ajun de Crăciun în hipermarket. M-am plimbat vreo două ore de dimineaţă, apoi pe la zece, când nu se mai putea sta, am luat cu prietenul Tiberiu vaporul spre Burano. Am făcut cam o oră până pe insuliţă, dar distanţa culturală era mult mai mare. Chiar dacă face parte din Laguna veneziană, Burano e din alt film, cu case pătrăţoase, în culori vii, roşu, galben, cu cearceafuri albe şi rufe întinse pe sârme. Atmosfera era paşnică, până am ajuns în centru, unde, surpriză foarte plăcută, se ţinea carnavalul copiilor de pe insulă. Iar la ordinea zilei era bătaia cu sprayuri cu spume. Am făcut multe fotografii acolo, dar în expoziţie au rămas două, aceasta făcută pe nişte străduţe, în apropierea pieţei centrale, unde trei puştani se pregăteau de luptă.

PS: Fotografia face parte din expoziţia “Venezia, pasaje, năluci, ocheade”, ce poate fi vizitată până pe 30 mai la sediul ICR din Aleea Alexandru 38