Pe cărarea ce urca pieptiş în poiană se tot frunzăreau, în mare viteză, doi puşti de vreo 10 ani, pe scutere. Nu ştiu cum a reuşit Sorin să oprească pe unul din ei şi să-l convingă să-i împrumute scuterul, aşa că l-a urcat în şa pe nea Mărin, zis şi Mambo Siria, şi ţuşti înspre poiană. Nea Mărin merge ca-ntr-un costum de cavaler interstelar, nu-şi mişcă genunchii, parcă ar păşi pe două beţe. Am ajuns în poiana “La izvoare” din Stoiceni cu vreo 10 minute înainte de începerea concertului, dar deja era o linişte apăsătoare, Grigore Leşe şi aromânii fârşeroţi din Cogealac erau aşezaţi în cerc în mijlocul poienii. Copacii se uneau cumva sus de tot, soarele de seară abia răzbea printre crengi, era un loc special, cu o încărcătură energetică, emoţională, şi totodată acustică. Se simţea. Leşe povestea că aici venea când era copil, să cânte şi să strige. Am dat roată în jur şi m-am descălţat: urma un concert neamplificat şi nu voiam să trosnesc pe ramurile uscate ce erau din belşug prin poiană. Mi-am pus aparatul la gât şi am simţit pişcăturile pe picior, mă aşezasem ca idiotu drept într-un muşuroi de furnici. Concertul prilejuia lansarea, în chiar satul natal al lui Leşe din Ţara Lăpuşului, a CD ului cu înregistrările sale împreună cu aromânii, o colaborare de mare calitate muzicală, ce i-a dus cu concertele până-n Shangai, să nu mai vorbim de Europa. Leşe a amintit înainte de concert că fotografiile mele apar pe coperţile şi în cărticica CD ului, ba, mai mult, a spus “pozele-s făcute de…, ce prostie spun, fotografiile, nu pozele”. E plăcut să vezi că e cineva care ia în serios fotografia. De altfel, CD ul arată foarte bine, grafica, hârtia, tot pachetul e pregătit cu atenţie. Am mai avut fotografii pe discuri, dar ăsta-i proiectul de care-s mândru, toate fotografiile din cărticică-s ale mele, aşa că are un aer unitar. `S făcute în concertele de la Ateneu, Sala Radio, Hotel Marriott, Sibiu şi Săpânţa, făcute pentru mine la momentul respectiv, nu special pentru disc. Lansarea în Bucureşti a CD ului va avea loc sâmbătă, 17 septembrie, la MŢR, de la 14.00. Asta-i fotografia întreagă, pe copertă nu a intrat toată, aşa cum mi-ar fi plăcut.

Cum a coborât nea Mărin din poiană? În cârcă la Sorinache, bineînţeles. Jos, la stradă, se încinsese un mic chef cu mici şi cu manele ce zbierau dintr-un tranzistor, noi parcă picasem din alt timp. Ne-am urcat în microbuz şi a urmat un drum de juma de oră în care Mambo Siria au cântat de-au rupt.