In seara asta am fost la Hala de Muzica,un loc foarte misto,dar cam departe ,pentru un nou concert organizat de Ioan Big si de Event Plus.Nu stiam nimic despre Lance Lopez,mi-l recomandase calduros Radu Lupascu,si a avut dreptate.Un chitarist senzational,care a muncit din greu ,un trio texan in mare forta,un blues racnit…Nu pot sa nu ma gandesc ca un alt trio texan pe care-l ador,ZZ TOP , a cantat cu o seara inainte la Praga,iar mie organiztorii mi-au transmis ca “nu obisnuiesc sa acrediteze jurnalisti straini”.M-am intalnit cu multi prieteni in seara asta si a fost amuzant sa vad inceputul marii finale proiectat pe un ecran in timp ce Lance Lopez canta “Spanish Castle Magic”,probabil singura piesa pe care am recunoscut-o.In cele din urma Barcelona a facut un meci magnific si i-a redus la tacere pe preferatii mei din Manchester.O seara frumoasa cu vreo 5 fotografii facute per total,asta pentru ca lumina era ca pentru o taiere de mot la casa de cultura din Vanju Mare.Fotografii noi gasiti la galeria “JAZZ & BLUES”,din concertul lui Charlie Musselwhite ,in acceasi organizare.Cu Charlie m-am intalnit la trei zile dupa concert la hotelul sau.A coborat buimac,uitase total ca avea interviu stabilit,insa a fost foarte amabil si dupa vreo 30 de minute nu se mai dadea plecat.Interviul il puteti citi in “Formula AS” de vineri.Ce n-o sa gasiti acolo sunt cateva povesti legate de muzicieni pe care-i apreciez foarte mult.”Atunci cand nu era plecat in turneu,Muddy Waters canta seara de seara la <Pepper`s Lounge>,un club de-al casei pentru el,pentru ca locuia pe aceeasi strada.Eram mereu prezent in public,ieseam in evidenta fiind alb si totodata tanar.Eram fericit doar sa fiu acolo,sa flirtez cu fetele ,sa beau si sa-l ascult pe Muddy,care atunci cand a aflat ca stiu sa cant la muzicuta ,m-a chemat imediat pe scena.Diferenta dintre trupele lui Muddy,si cea a lui Howlin` Wolf era ca prima semana cu un party-band,toata lumea bea,se distra si canta,pe cand la cealalta,era bine sa te prezinti la cravata si la ora stabilita,nu ai fi vrut sa ai belele cu Wolf….John lee Hooker era un om generos,ii placeau glumele bune,adora sa faca cate o farsa unui prieten,dar devenea extrem de serios cand era vorba de muzica sa si de viata”.Iata ce-si aminteste Charlie de colaborarea cu Tom Waits de pe “Mule Variations”: “Imi distorsiona foarte tare muzicuta si am vrut sa reglez asta,dar mi-a zis ,cu vocea lui groasa:<ce faci? las-o asa,hai sa-i dam drumu>.Inregistram la o ferma si avea un microfon afara ce imprima zgomotele facute de animale,iar la sfarsit,daca-i placea ceva ,lasa in melodie.Deci, cocosul ala chiar canta afara in timp ce noi trageam piesa.Ne intalnim de vreo doua ori pe an,luam cina si ne povestim ce am mai facut intre timp”.Charlie este un povestitor grozav,un tip trecut prin multe,atat in muzica ,cat si personal,si a fost o mare placere si onoare sa stau de vorba cu el si sa-i fac cadou doua fotografii din concert.I-am mai dat un lucru de care s-a bucurat,un cd cu Alexandru Cercel,un lautar inregistrat acum vreo 50 de ani,ii plac la nebunie muzici de astea.