“Fotografii” pierdute

Am trecut ieri dupa amiaza in Cismigiu pe langa urmatoarea “scena”:pe o bancuta,pe o alee plina,o fata si un baiat de 15-16 ani,cu o aura inocenta,se pupau,iar la mijloc,la piept,intre ei, se holba,cu ochi mari,la fel de inocenti,un catel.Mergeam spre o tinta,aveam aparatele in spate si ,la un calcul rapid,nu am considerat ca ar fi o idee buna sa cobor de pe bicicleta,sa scot aparatul in acel spatiu ingust si sa stric momentul.Probabil ca nici fotografia nu ar fi iesit.Asa ca am trecut mai departe uiatandu-ma lung spre cei trei scaldati intr-o lumina frumoasa.Acum,bineinteles ca ma oftic si-mi aduc aminte de o alta fotografie pierduta.In ultima zi a verii anului trecut ma intorceam de la Petrosani si la capatul vagonului,acolo unde se mai tin bagaje,o tigancuse de vreo 16-17 ani se harjonea cu un tip cu sapca.Soarele de seara aparea si disparea,iar subiectul era grozav.La un moment,cand tipul nu era acolo,fata si-a dat cu apa pe fatza,pe frunte (avea o basma insurubata pe cap),apoi,fara sa fie constienta de mine,care eram la mijlocul vagonului,pe hol,si-a ridicat tricoul,si s-a sters.Pentru cateva secunde,i s-au vazut sanii,in jeturi de lumina puternica.A fost o imbinare de erotism si candoare,un alt moment pe care l-am ratat pe film,dar l-am pastrat totusi undeva.Din acea calatorie am si ceva concret,fotografii pe care le-am facut dupa aproape o ora de tatonare,cu teama ca zgomotul trenului nu va atenua declansarea,si numai datorita caracteristicii F5 ului de a putea incadra si fotografia fara a pune aparatul la ochi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on telegram
Telegram
Share on pocket
Pocket
Share on email
Email