Am auzit la vernisaj cuvinte frumoase şi laude la adresa fotografiilor din expoziţie. Apoi, spre sfârşit, Părintele Iustin, stareţul Mănăstirii Oaşa, un tip pe care-l apreciez foarte mult, s-a ridicat şi a spus că pe el nu-l impresionează deloc fotografiile astea. Hopa, mi-am ciulit urechile. A spus că ele nu sunt altceva decât nişte resturi de la masă, nişte rămăşiţe din ceea ce se întâmplă la Oaşa, acolo unde ei stau de vorbă cu Dumnezeu, văd şi simt zilnic lucruri cu mult mai frunoase, mai intense, decât cele arătate în fotografii. Eu spusesem la deschidere câteva sunete articulate, între care acelea că am simţit acolo forţa emoţională şi spirituală a locului şi că, dacă aceste fotografii reuşesc să aducă o frântură din ea, ar fi grozav. Mi-a plăcut tare ce-a spus părintele, este chiar ideea mea despre fotografie, spectacolul vieţii este unic şi fascinat, iar fotografia are darul de surprinde uneori o fărâmă din acesta.

Astăzi este ultima zi în care poate fi vizitată expoziţia “Oaşa”, în sala Foaier a MŢR, până la ora 18.