Alaltăieri seara, duminică, la şapte, soarele încă bătea puternic pe străduţele aglomerate din oraşul vechi, era de pozat. M-am desprins cu greu şi am intrat la şi un sfert în Sala Rapsodia, tocmai când Dan Puric povestea o fază hilară: cum a dus-o pe doamna Olga Tudorache la acupuncturist. “Puric, salvează-mă, chinezul ăsta mi-a înfipt un ac în fund”, o imita el cu o voce groasă. Apoi a început un spectacol cu actori ai trupei sale şi membri ai clubului de arte marţiale USHU, spectacol ce marchează 20 de ani de la înfiinţarea clubului şi aniversarea a şaptezeci de ani a maestrului Zhu, chinezul în cauză. Cu care m-am întâlnit a doua zi la cabinetul său de acupunctură pentru un mic interviu. Săptămâna trecută cotrobăisem serios după fotografia asta, făcută prin 2003, la spectacolul lui Puric de la TNB, “Cei 150”, un alt spectacol aniversar, legat de istoria Naţionalului. Trăgeam numai din lateralele scenei şi mergeam la mai multe reprezentaţii, iar în 2004 am avut o expoziţie la Institutul Francez cu fotografii din trei spectacole ale lui Puric. Când m-am dus să-mi recuperez fotografiile, domnul director al Institutului mi-a spus că nu s-a mai întâmplat niciodată, nu ştie cum, dar fotografiile mele au dispărut şi nu ştie unde sunt. Pentru cei ce nu ştiu, francezii sunt acele fiinţe superioare şi elevate, pe care îi fură românii pe unde-i prind.