Imediat ce luminile Sălii Radio s-au aprins după recitalul maraton al lui Răzvan Suma, lupta titanilor a reînceput. Chiar pe rândul din faţa mea se afla o doamnă ce radia, era foarte încântată de concert, şi discuta cu un cuplu tânăr. Piticul siclam, care până atunci stătuse  cu ochii întredeschişi, bombănind ceva ca pentru el, a făcut ochii mari şi a început să se agite: “ce mai stai, scoate aparatu şi fă-i o poză, eşti pămpălău, ce mai aştepti?”. Celălat, în acea seară de un galben bombon, în genul bomboanelor cubaneze, a sărit ca muşcat de fund: “vezi-ţi de treaba ta, oamenii vorbesc, se simt bine şi le bagi tu aparatu în ochi, le strici toată dispoziţia”. M-am afundat cât mai mult în fotoliu, de mi se vedea doar ciuful, şi am tras un singur cadru. Nu a băgat nimeni de seamă.

Film Kodak T Max 400, developat de Imatech.